Pe piaţa distilatelor, Alexandrion e sinonim cu BFL-urile din piaţa vinului


Este foarte firesc ca piaţa să ofere produse de diferite calităţi, pentru buzunare diferite. Vorba goliarzilor de altădată: “bea bogatul, / bea săracul, / bea bărbatul, / bea nevasta, / bea și ăla, / bea și asta”. Problema apare cand diferenţierea devine batjocură intenţionată.

Desigur că nimeni nu se așteaptă ca în sticla de brandy de câteva zeci de lei, accesibilă proletariatului mai puțin (sau deloc) înstărit să găsească vreun XO de la nu știu care mare casă din Cognac. Dar nici chimicale nu e corect să primească pe motivul proliferat cu cinism că “la banii ăștia ce vrei?”.

Ce să vreau? Vreau un produs ieftin, dar corect. Vreau un distilat (ieftin) din

struguri (ieftini) într-un ambalaj (ieftin). Vreau un produs cinstit! Nu vreau E-uri, arome sintetice “identice cu…”, îndulcitori, aromatizanți și alte chimicale. Asta pentru că și săracul plătește cu bani, nu cu hârtii identice cu bancnotele.

La Alexandrion, grecii nici morţii nu şi-ar fi spălat cu brandy-ul aruncat pe piaţă

Acum vreo cinci ani parcă, înțepenisem pe un fotoliu de pe holul din fostul sediu al companiei Alexandrion. Făceam de vreo jumătate de oră anticameră când pe o ușă ies doi inși vorbind între ei. Crezând probabil că nimeni de pe hol nu cunoaște limba greacă, unul dintre ei – am aflat ulterior că era unul din “boșii” greci – îi spunea celuilalt, arătându-i sticla de Alexandrion pe care o ținea în mână: “La noi, în Grecia, nici morții nu i-am spăla cu asta!”. Am înțepenit! Și eu care venisem să negociez un contract de publicitate… Păi ce Doamne iartă-mă să recomand cititorilor mei? Formol?

Între timp, grecii au plecat de la Alexandrion. A rămas un sirian. Dar am dreptul să mă întreb: au plecat grecii cu tot cu mentalitatea lor, sau asta a rămas? Și dacă da, e valabilă numai pentru brandul Alexandrion pe contraeticheta căruia se lăfăie în continuare carameluri, îndulcitori, arome și alte alea? Mi-e teamă că de același virus ar putea fi atins și vinarsul “Brâncoveanu”, produsul lor premium, ieftin față de un cognac veritabil, dar scump pentru un distilat românesc.

Imagine

“Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brîncovan.
Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,
Și te aștept în van.”
Romulus Vulpescu – Carte poştală

În primul rând, dacă vorbim despre vinars, un produs românesc premium din această categorie ar trebui creat dintr-un distilat de vin obținut din minim un soi de struguri autohton. În plus, dacă se respectă, ar trebui ca strugurii să provină în toți anii din aceiași podgorie şi din aceleaşi soiuri, iar rețeta să respecte aceleași proporții. Respectă Brâncoveanu asta? Din câte am aflat până acum, nu! Și atunci, nici măcar vinars nu are dreptul să se numească. Nu o fi din categoria “formol” a rudei sale mai sărace, pretinsul brandy “Alexandrion”, dar e născut, oricum, vorba poetului, în același cimitir grec. Fie la ei!

Advertisements
ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog