La Tiraspol, ruşii îşi renovează vechiul cap de pod al spionajului antieuropean


Astăzi, 11 martie, la ora 15, la Tiraspol, este inaugurată o filială a Institutului de Cercetări Strategice din Rusia (ICSR). Instituţia asta a fost înființată în 2012 de administrația președintelui Federaţiei Ruse ca o „umbrelă” a activităţilor KGB și se ocupă de furnizarea informațiilor strategice. Beneficiari sunt Administrația președintelui Rusiei, Duma de Stat, Consiliul de Securitate, Guvernul, precum și unele  ministere.

Numele de fată al „cercetărilor strategice” ruseşti este „spionajul”

ICSR are în prezent deschise nouă reprezentanțe în diferite regiuni ale Rusiei şi alte patru reprezentanţe în afara graniţelor ruseşti, în Turcia, Polonia, Ucraina și Franța. Cea din Tiraspol, a cincea, este deschisă fără aprobarea oficială a guvernului de la Chişinău, dar cu evidenta sa aprobare tacită, din moment ce, până la această oră nici un înalt oficial moldovean nu a protestat faţă de noua imixtiune rusească în teritoriul R. Moldova. Filiala din Tiraspol are ca scop declarat analiza și monitorizarea pe spațiul Republicii Moldova, României și Ucrainei. În subsidiar se va ocupa şi de consolidarea relațiilor dintre Transnistria și Federația Rusă în domeniile social, politic, cultural și economic.

În structura sa, ICSR are un centru de cercetări umanitare, un centru pentru studiul țărilor din Orientul Mijlociu, un centru de cercetări euroatlantice și militare.

Directorul reprezentanţei din Tiraspol este Leonid Reșetnikov, general – locotenent KGB (oficial, în rezervă). Acesta a activat în structurile KGB timp de 35 de ani până în 2009, ultima sa funcție fiind cea de șef al Departamentului de Informare și Analiză a Serviciului de Spionaj Extern (SVR) al Federaţiei Ruse.

Leonid Reşetnikov

Leonid Reşetnikov

La Tiraspol ruşii bat pas de defilare, la Chişinău bate vânt de primăvară…

Anterior destrămării URSS, ruşii deţineau la Tiraspol un centru foarte puternic, nu numai militar, dar şi de spionaj, cu unele antene în teritoriul actualei R. Moldova, toate îndreptate împotriva statelor din Balcani, inclusiv a României. După 1991, capacitatea de reacţie a acestui centru a scăzut, deşi el nu a fost niciodată dezafectat. Acum, situaţia din Ucraina şi, în special din Crimeea, a impus reactivarea schemei. Rusia are nevoie de un cap de pod în războiul informaţiilor la care nu va renunţa, aşa cum nu va renunţa nici la Crimeea. Astfel, în urma agresiunii Rusiei asupra Crimeei, șeful Centrului politico-militar din ICSR, Dmitrii Tâmciuk, afirma că, odată cu trupele trimise în Crimeea, Rusia a trimis şi în Transnistria 700 de militari din trupele cu destinație specială. O măsură care era de aşteptat, în contextul în care Transnistria joacă un rol important în planul lui Putin de alipire la Rusia a regiunilor din sud-estul Ucrainei. Mai mult, ca o confirmare a dispreţului Rusiei faţă de autorităţile legale ale R. Moldova, generalul Reşetnikov l-a invitat la inaugurarea de azi şi pe bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, celălalt lider separatist „conceput” în acelaşi „uter” otrăvit al KGB. De asemenea, la eveniment vor participa şi membrii guvernului din Transnistria, reprezentanți ai administrației prezidențiale din Federația Rusă și… ai altor structuri oficiale (ghici care sunt).

În timp ce la Tiraspol ruşii încing guleaiul, la Chişinău, premierul Iurie Leancă declara ieri într-o conferință de presă că informațiile sunt „mai mult niște zvonuri”. Politica struţului nu are eficienţă decât pe termen foarte foarte scurt. În mod normal, reacţia Chişinăului ar trebui să fie sechestrarea conturilor liderilor separatişti din Transnistria şi blocarea tuturor activităţilor economice ale acestora. Posibil este, dacă ar fi şi voinţă…

Schema de organizare a ICSR

Schema de organizare a ICSR

Advertisements

Nevoia de miracol


Cu vreo jumătate de secol în urmă, românii aşteptau să vină americanii să îi elibereze de mitocănia ocupaţiei sovietice. Ceva mai înainte, prima Constituţie a trebuit să ne-o alcătuiască rusul Kiseleff. Anterior, pe când ambiţiile personale ale marilor boieri nu se mai rezolvau pe aici nici măcar cu securea călăului, trebuia să vină turcii să facă ordine. Nu ştiu de unde o fi trăsătura asta genetică în neamul nostru, dar aproape mereu aşteptăm să vină alţii să ne rezolve problemele.

Acum, mai nou, avem Bruxellesul de la care aşteptăm minuni. Şi îl mai avem, reloaded după 1989, pe Dumnezeu. Intenţionat am scris reloaded şi nu redescoperit, pentru că bătaia de joc în care Dumnezeu e abordat acum nu poate fi exprimată decât în limbajul de furnir al epocii postdecembriste. Acel limbaj cool în care directorul e manager, reprezentantul de vânzări e area sales manager, iar curvele sunt staruri. Şi, apropos de 1989 – că veni vorba –, chiar şi atunci a trebuit să se implice serviciile secrete ale marilor puteri ca să iasă lumea în stradă. Altfel, în acel decembrie, românul, blând ca oaia, nu ar fi ieşit în stradă, preocupat fiind de cum să îşi rostuiască amărâta de canistră cu benzină, ca să aducă porcul de la ţară, sau de „atenţia” strecurată şefului de la Alimenatara, ca să „prindă” trei-patru portocale pentru copii.

Asta este! Românii trăiesc într-o permanentă nevoie de miracole care să le rezolve problemele pe care, de regulă, şi le creează singuri. Se pare că e o nevoie înfiptă genetic în fiinţa acestui neam.

Nu avem salarii decente, dar nu iese nimeni în stradă să îi ia de gât pe nemernicii despre care toate ziarele şi toate posturile TV ţipă zilnic că fură ca în codru. Se duc în schimb să joace la 6 din 49, vârând astfel bani în continuare în buzunar aceleiaşi găşti care îi spoliază zilnic. Sau se duc la biserică, invocând ajutorul aceleiaşi divinităţi pe care, altfel, o ignoră imediat cum ies din biserică.

Starea asta de lâncezeală spirituală se vede cel mai bine în preajma celor două mari sărbători de peste an: Paştele şi Crăciunul. Nu e vorbă, că mai sunt şi altele… Sărbători, după sărbători, mai mari, sau mai mici… Zile libere să fie, iar între ele, cât mai rare, pauze destinate muncii. Dacă nu erau atâtea sărbători, precis ni le inventam şi singuri, că doar nu suntem mari boieri, să ne facă alţii chiar toată treaba…

Eu unul, când mă uit în calendar, la câte sublinieri de sărbători avem, mă uit şi în buzunar la cât de sărac sunt. Mă uit în agendă la câte datorii am acumulat, mă uit şi în ziar la câte „zero” şanse am să îmi găsesc ceva de muncă. Cum Dumnezeu să ies din mocirla asta? Prin ce miracol? Şi ca mine sunt câteva milioane de români (nu multe, „doar” vreo 18-19) care, fiecare în felul lui, aşteaptă un miracol care să-i rezolve problemele.

Şi un miracol, nu ştiu cum, dar cumva se întâmplă. Până acum, toţi strigau că nu le ajung banii, iar cu o săptămână înainte de sărbătoare, uite-i cum se înghesuie la cumpărături. Toţi retailerii, adică negustorii din magazinele de en-detail, se laudă cu creşterea vânzărilor. Posturile TV, umplute de neprofesionişti (cu rare, foarte rare excepţii), se contrazic, reuşind să construiască imaginea unei Românii în contradicţie cu ea însăşi. Ba e bântuită de lipsuri, ba s-a mutat, cu mic, cu mare, în supermarket.

Că au fost nişte bani care au umplut de bine, de rău, masa de Paşti, asta e sigur. Dar de unde au fost aceşti bani? Eu cred că, cei mai mulţi, au fost „de afară”, trimişi de românii care au rezistat şi nu au revenit în „land of choice”. Rudele din ţară au tocat aceste mici rezerve, urmând ca după trecerea celor câteva zile de „simţire creştinească” să revină la huiduielile cotidiene, la jefuirea a ce se mai poate jefui. Chiar în joia din Săptămâna Mare, RATB-iştii au declanşat o grevă spontană. Pentru ce? Nici ei nu ştiu bine… Ceva nu le-ajunge, dar ce anume nici ei nu ştiu. De înjurat, l-au înjurat pe director, pe primar, sindicatul, guvernul, pe toată lumea. Dar pentru ce? Nu pentru că le-ar lipsi ceva acum (deşi, aşa este, le lipseşte), ci pentru că li s-a părut că s-ar putea să le lipsească ceva în curând. Nu au făcut greva asta în oricare săptămână de după Paşte, când efectul ar fi fost mult mai devastator pentru guvernanţi. Au făcut-o acum, când îi doare nu lipsa siguranţei pentru ziua de mâine, ci lipsa soluţiilor de a sărbători cum s-au obişnuit. Şi ca şoferii de la RATB sunt atâţia alţii în ţara asta… Oameni obişnuiţi să le rezolve alţii problemele.

Nu prea mai văd care ar fi soluţia ieşirii din impas. Am avea nevoie de un miracol, dar cine şi pentru cine să îl mai facă? Dumnezeu e negat chiar în zilele Pascale de o generaţie tânără debusolată, care sărbătoreşte Învierea, aberant, în cluburi de fiţe, cu stripteas, alcool şi „prafuri”. Este acea generaţie tânără care s-a format în ultimii 20 de ani, când părinţii lor nu mai aveau timp pentru educaţia copiilor, preocupaţi fiind de găsirea banilor pentru subzistenţa zilnică, sau de „învârtirea” după mari tunuri. Astea din urmă s-au cam dus, ce a mai rămas se dispută de acum între marii şacali ai puterii. A rămas goana marii gloate după osul zilnic… Şi a mai rămas o generaţie, căreia îi va urma alta, şi alta, de tineri needucaţi, sau mai bine spus educaţi în spiritul unui sistem de valori complet manelizat.

Mă uit în jur şi văd oameni cărora le place să îşi închipuie că sunt buni, doar pentru că din când în când strecoară prin fereastra maşinii oprite la semafor câţiva firfirici unor pretinşi amărâţi. Văd oameni care îşi închipuie că sunt mai aproape de Dumnezeu decât alţii doar pentru că în anumite perioade postesc, sau pentru că merg duminica la biserică, ascultă câteva cuvinte din slujbă (dar cu ochii, bărbaţii pe cracii vreunei enoriaşe, femeile pe hainele celorlalţi) şi ies grăbiţi, după numai câteva minute, să aprindă lumânări, doar pentru că „aşa se face”.

Cele două mari sărbători în lumea creştină, Paştele şi Crăciunul, care şi acestea au fost confiscate de comersanţii de iluzii. Totul în beneficiul câtorva negustori care trebuie să îşi vândă mărfurile, speculând nostalgiile oamenilor după adevăratele Sărbători, cele de altădată. „De Crăciun, fii mai bun!”… Un slogan comercial pe care nu îl înţeleg şi nu pot să îl accept. De ce, adică, numai de Crăciun să fii mai bun?! Cu alte cuvinte, în celelalte zile ale anului poţi înşela, fura, minţi, poţi înşira liniştit toate păcatele?

Văd oameni care îşi închipuie că sunt fericiţi doar pentru că au reuşit să îşi rostuiască o avere, amăgindu-i în schimb pe ceilalţi. Sau alţii care se cred realizaţi doar pentru că au reuşit să îşi cumpere o diplomă care să le astupe găurile din cultură. Toţi aceştia nu sunt altceva decât comersanţii de iluzii care foşgăiesc în jurul nostru, infestându-ne efortul, din ce în ce mai împovărător, de a încerca să trăim normal.

Va fi cândva…


Cândva poveştile începeau cu „a fost odată”. Era o certitudine! Acum, însă… Ei, bine, acum poveştile încep cu „va fi cândva”. Ceea ce, la urma urmei, nu-i decât o promisiune. Şi încă una despre care ştim bine, cu toţii, că nu va fi nicicând onorată. Cel puţin, sau mai ales, în prezentul prin care ne târâm  existenţa, ea nu va fi onorată. Viaţa a ajuns, mai mult decât oricând, un permanent comerţ cu iluzii. Ne minţim unii pe ceilalţi şi, mai rău, adesea ne minţim chiar pe noi înşine. Iluzia că trăim într-un prezent frumos a înlocuit până şi paleativul firavei speranţe că, odată şi odată, într-un viitor oarecare, această minune se va întâmpla.

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog