124 de ani de când România s-a îmbogăţit cu Grigoraş Dinicu


3 aprilie. A fost data la care s-a născut, în 1889, Grigoraş Dinicu, unul dintre cei mai mari virtuozi ai viorii pe care i-a zămislit acest pământ. Într-o lume din ce în ce mai cotropită de spiritul manelist, este sănătos ca, măcar din când în când, să ne amintim şi de valorile autentice. Furat de „subiectele” furnizate de mizeria cotiană a prezentului, era să trec peste această dată atât de importantă în cultura românească. Ce-i drept, am fost indus în eroare şi de unele date false furnizate de internetul atât de greu de verificat azi (unii pretind că s-ar fi născut pe 5 aprilie).

Image

În fine, chiar şi cu două zile întârziere, e important să ne reamintim de Grigoraş Dinicu. Poate că e mai important pentru sufletele noastre decât pentru memoria acestui colos al muzicii care, la vremea sa, a făcut pentru imaginea României, mai mult decât toate cohortele de ambasadori năimiţi astăzi pe cumetrie. Ascultaţi, unii fie şi pentru prima oară, „Hora staccato” (http://www.youtube.com/watch?v=EHR1eZ23qCw), „Ciocârlia” (http://www.youtube.com/watch?v=-NvfFLHh7qU), ori superba „Căruţa poştei” (http://www.youtube.com/watch?v=ACJjmRE2w0U) şi veţi simţi ceea ce ne reprezintă cu adevărat în faţa lumii.

Pentru cei născuţi mult mai târziu, amintesc că magistralul violonist s-a născut în cartierul bucureştean Scaune, despre care unele siteuri afirmă că ar fi fost cartierul lăutarilor. Fals! Era al măcelarilor, scaunele care i-au dat numele fiind de fapt acele „scaune” de măcelărie, adică butucii de lemn pe care se despicau carcasele animalelor. Că printre casele de măcelari erau şi câteva de lăutari asta e altă poveste… Cert este că Grigoraş Dinicu a copilărit acolo, într-un mediu format de muzicieni celebri în epocă, unii fiind membri ai familiei, iar alţii prieteni ai acesteia. Între ei, de exemplu, se afla Sava Pădureanu, cândva lăutar al ţarului Rusiei.

Dar, deocamdată, atât! Mai multe despre muzica şi restaurantele care au jalonat biografia marelui muzician, despre alte poveşti spumoase care s-au împletit în ea, unele inedite, veţi putea citi în acelaşi blog, aici de faţă, peste exact o săptămână.

Astăzi, vă propun să ne limităm doar la o simplă reculegere, ascultând vraja muzicii celui plecat într-un sfârşit de martie să se odihnească în cimitirul marilor lăutari din Bucureşti, alături de alţi confraţi, cândva şi ei celebri, azi şi ei uitaţi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: