„Somelierul.ro”, un ghiveci naţional de orgolii şi frustrări


Am reuşit şi eu să ajung la Good Wine. Desre târg însă, în alt material, că tot am fost „certat” de un cititor al blogului că amestec subiectele. Aici am să mă refer strict la una din „senzaţiile” târgului. O senzaţie care a fost însă una de manea editorială de cel mai prost gust posibil. Este vorba despre ceea ce se pretinde a fi o „revistă naţională a somelierilor din România”. A fost de-ajuns o simplă răsfoire ca să o pun deoparte, cu scârbă. Şi nu e vorba numai desre faptul că imediat cum dai coperta, îţi iese în faţă figura fondatorului (hai să îi spunem aşa, că personajul, la cât de agramat este, în nici un caz nu poate fi ceea ce se pretinde în caseta redacţională: director executiv).

Coperta "fără sare şi piper" a celei mai noi manele publicistice de pe piaţa presei de vin româneşti. Se subînţelege că butoaiele sunt simbolul someleriei la fantomatica OSR 2011. De fapt, e şi logic: când "director" de revistă şi "preşedinte" de organizaţie este un somelier "la bag in box", nici nu poate fi alt simbol decat butoiul.

Coperta “fără sare şi piper” a celei mai noi manele publicistice de pe piaţa presei de vin româneşti. Se subînţelege că butoaiele sunt simbolul someleriei la fantomatica OSR 2011. De fapt, e şi logic: când “director” de revistă şi “preşedinte” de organizaţie este un somelier “la bag in box”, nici nu poate fi alt simbol decat butoiul.

Despre Marian Timofti am mai scris în acest blog şi în „Vremea impostorilor”, şi în „Iulia Scavo (Goşea) – locul 5 la concursul Best Sommelier of the World!”. Am mai vorbit de nu ştiu câte ori despre impostura, lipsa de caracter, de pregătire profesională autentică şi de cultură generală de care dă dovadă individul. În goana lui după o glorie care nu ştiu la ce naiba crede că îi foloseşte, personajul arde cu nesimţire şi cu tupeu etape întregi din cariera unui om normal, calcă pe cadavre, împroaşcă minciuni în stânga şi în dreapta, nu ezită să îşi sacrifice chiar şi propria familie. Totul pentru ca el, numai el, să iasă în faţă, în lumina unor reflectoare pe care şi le doreşte cât mai strălucitoare. Nu l-aş mai fi băgat în seamă şi acum, l-aş fi lăsat în plata Domnului cu obsesia lui de-a dreptul patologică după o imagine care nu îi aparţine. Nu pot, pentru că revista cu pricina chiar m-a scos din sărite. Asta pentru că îl cunosc bine, mie personal mi-a distrus munca de şase ani.

Dacă ar fi fost o revistă făcută pe banii lui, era treaba lui. Dar aşa, să rupi din bugetele de marketing oricum subţiri ale producătorilor de vin ca să însăilezi câteva pagini tipărite, într-o tentativă nereuşită de publicaţie periodică al cărei unic scop este satisfacerea orgoliilor unui personaj puternic contestat… E prea mult!

Şi pentru că, deşi nu mai scot revista, am totuşi surse în piaţă, hai să arăt pe scurt reţeta individului de făcut imagine proprie pe banii (sau, mai rău, pe voluntariatul altora). Aşa, pe „repede înainte” am aflat că recent l-a păcălit pe Mugur Isărescu să îi dea 15.000 euro, iar Cotnariul aproape 400 milioane lei vechi. Cel puţin astea sunt sumele pe care le-a vehiculat respectivul în câteva anturaje unde dorea să arate ce „mare” e el. Acuma, că nu o fi luat chiar atât, asta e altă discuţie. Că îi stă în caracter să pretindă că el a plătit pe cineva cu mai mult decât a fost în realitate. Cel puţin când intrase cu bocancii în redacţia mea, l-am prins de câteva ori când confunda postul de casier cu cel de patron. În fine… Problema este că o realitate dureroasă a pieţei media româneşti de vin este lipsa unor bugete suficiente de marketing. De asta nici nu avem decât două reviste de vin: Vinul.ro şi Millesime. Producătorii noştri nu au subvenţiile celor din ţările avansate şi asta e principala cauză. Din fondul comun (hai să îi spunem aşa) disponibil la nivel naţional, fiecare producător dă pentru promovarea vinurilor sale cât şi când poate publicaţiilor de specialitate şi asociaţiilor de somelieri. Ei, ce şi-a zis omul nostru a cărui (in)cultură nu îi permite să perceapă afacerea dincolo de etapa de bişniţă? Dacă astea sunt condiţiile, îmi fac şi eu Asociaţie de Somelieri. Şi a făcut OSR 2011, după câteva tentative de infiltrare în ASR-ul condus de Doru Dumitrescu şi în Federaţia condusă de Laurenţiu Achim. Din ambele a fost gonit la scurt timp, când membrii acestora au înţeles strategia lui de parvenire prin arderea etapelor. Că se visa, la fiecare în parte, noul şef. La OSR-ul ăsta a atras în primă fază mai mulţi somelieri cu certă valoare, momiţi cu promisiuni şi cu linguşeli în care e maestru atunci când vrea să îşi atingă un scop. A rămas fără mulţi dintre ei, dar a rămas şi cu titlul atât de mult dorit de „preşedinte” de organizaţie. De pe acest eşafod s-a aruncat spre mirajul bugetelor de marketing. Problema este că pentru a le accesa mai trebuie să şi faci ceva. Aşa că a făcut nişte cursuri de somelieri la Cotnari, despre care surse din piaţă spun că ar avea eficienţă „zero”. Şi a mai făcut acum şi ceea se doreşte a fi o revistă.

O primă întrebare este cum naiba îi dau producătorii bani ăstuia pentru aşa ceva când el este ştiut ca cel care, dorind să devină interesant a făcut nu demult şocanta afirmaţie că 80% din vinurile de pe piaţa românească ar fi contrafăcute. Nici până azi nu a precizat de unde a scos cifra asta înspăimântătoare. Nici până azi nu a lămurit care sunt cei care intră în 80% şi care sunt cei care compun onorantul 20%. Cum să finanţezi proiectele unuia care, de fapt, te înjură, asta nu o pot înţelege.

Specialiştii păcăliţi să dea texte gratis sunt "recompensaţi" prin publicarea de poze decupate din albumele de urmariţi ai Poliţiei, sau din cele "de colecţie" de la Morgă.

Specialiştii păcăliţi să dea texte gratis sunt “recompensaţi” prin publicarea de poze decupate din albumele de urmariţi ai Poliţiei, sau din cele “de colecţie” de la Morgă.

Apoi ar mai fi întrebarea legată de felul în care a cheltuit banii obţinuţi cum i-a obţinut pe numele OSR-ului. Care OSR nu e SRL, sau nu ar trebui să fie. În acte se pretinde a fi organizaţie non-profit în care fiecare membru are ceva de spus. Ce s-a aflat până acum este că el pretinde că ar fi plătit machetarea cu 2000 euro/apariţie. Aici, cine a lucrat în presă ştie că suma e aberant de mare. Nici dacă ar fi fost făcută machetarea de un profesionist, nu de un amator, nu ar fi costat mai mult de 500-600 euro. La cât de profitor este personajul, singura explicaţie e că suma vehiculată acoperă de fapt un „para-ndărăt” şi reprezintă o justificare în faţa finanţatorilor, dar şi în faţa colaboratorilor la care a apelat să îi dea texte neplătite. Referitor la acestea, a mai recurs la o şmecherie. S-a milogit pe la diverşi profesionişti cu reputaţie şi a obţinut de la fiecare câte un text pe gratis. Restul l-a umplut cu propriile elucubraţii şi frustrări de neica-nimeni care se visează „dirijorul naţional” al someleriei româneşti. În realitate, cei mai mulţi i-au dat texte care fie sunt republicări, fie sunt scrise pe principiul „de cât dai, de-atâta ai”. Nu ştiu dacă în toate cele 48 (nu 50) de pagini sunt trei-patru texte originale şi cu informaţie utilă în ele. Corectura nu există.

O altă semnalare despre acest adevărat „ghiveci” editorial, dezechilibrat şi din punctul de vedere al conceperii lui, ar mai fi tupeul cu care l-a numit drept „revistă naţională a somelierilor din România”. În condiţiile în care individul este contestat de majoritatea somelierilor care contează pe piaţa românească, cât de „naţional” poate fi ghiveciul acestui somelier „Grand Cru Declasse”?

A, şi ar mai fi ceva care mi-a sărit în ochi. De ce profesia de somelier este considerată a fi una a anului? Titlul sună promiţător, dar din text nu aflăm pe ce s-a bazat autorul în această afirmaţie care sună atât de promiţător. Să înţelegem că în acest an care de-abia e la început asistăm deja la o inflaţie de oferte de muncă pentru somelieri? Unii spun că autorul chiar ar fi absolvit, pe bune, cei trei ani compleţi ai prestigioasei şcoli italieneşti de somelerie, că are, oricum, un nivel de cunoştinţe mult peste cel al „directorului” publicaţiei, iar acum lucrează la Cotnari. Că a avut el norocul să îşi găsească rapid de lucru în România, că i-a făcut un producător român o ofertă mai bună decât alţi confraţi din peninsulă, ăsta e un caz aparte. Nicidecum nu e o situaţie generală.

În rest, poze puse aiurea, unele în bătaia de joc evidentă la adresa unor personalităţi care l-au onorat din eroare cu textele lor. Cele mai jenante sunt fotografia dr. chim. Marius Niculaua, care parcă ar fi obţinută din albumul de la Morgă şi cele ale eminentului prof. univ. dr. Valeriu Cotea. Plus impoliteţea de a-l trata în text la „per tu”, impardonabilă într-o publicaţie cu pretenţii, chiar dacă în particular putem admite că autorul interviului este prieten de şpriţ cu intervievatul.  Letrine vărsate la nimereală şi unde era cazul şi, mai ales, unde nu era. O împestriţare oribilă cu „zorzoane” de culori sau de elemente grafice absolut inutile. Dar despre partea grafică, îl las pe Mihai Apolozan să îi facă recenzia.

Tot ce sper este ca lipsa precizării referitoare la frecvenţa apariţiilor să fie un semn că mizeria asta nu va mai infesta piaţa cu alte numere. Nici pe copertă, nici în interior, nu se specifică dacă „ghiveciul” se vrea a fi lunar, trimestrial, anual, sau dacă se opreşte aici.

Advertisements

10 Responses

  1. Ce a facut Timofti bun pana acum ? De ce va asteptati sa fie revista Somelierul o revista buna ? E un om care si-a atins de mult limitele,atata poate,atata face. Daca va uitati in jurul lui,va dati seama ca cei valorosi se indeparteaza de el si raman cei orbi,inconstienti,lipsiti de valoare si incompetenti ! Ah…si baiatului,un somelier de prestigiu care a facut pasul calitativ asteptat,din Montalcino catre productia de “posirca” din Moldova.Nu va cinsumati energie,Timofti e un “loser” din nascare !

  2. Un articol corect,dar nu cred ca merita sa vorbim prea mult despre aceasta pseudo-publicatie “Somelierul “. E foarte slaba ,si continutul e subtire si grafica si structura ,dar nu ne asteptam la nimic de calitate de la Timofti Marian,el este un FAKE cu totul,o imagine construita pe nisipuri miscatoare ,un simbol murdar si expirat al unui comunism in care totul se putea cumpara,chiar si un CV sau o diploma,Atat despre o revista avortata la nastere !

  3. Buna ziua,
    As dori sa va raspund la “cursuri de somelieri la Cotnari, despre care surse din piaţă spun că ar avea eficienţă „zero”.
    -daca vb de cursurile de la Iasi sponsorizate de catre Cotnari(nu stiu care dintre ele),pot spune ca acei cursanti au fost foarte interesati de curs,unde s-au degustat vinuri de la mai multi producatori,deci acei sponsori au fost destul de deschisi……

    • Nu va contrazic. Cred si ca acei cursanti au fost interesati de curs, si ca sponsorii au fost deschisi (era si normal, cat timp astfel li se promoveaza vinurile). Problema este ce fel de informatie or fi primit ei de la personajul in cauza… Daca au fost si alti lectori la curs, poate. Daca nu… Oricum, eu cu cine am avut ocazia sa discut mi-a spus ca nu a prea avut ce invata de la el.

  4. Tot din piata de unde ziceti ca aveti informatii,ar fi trebuit sa aflati ca la cursurile scolii,au predat si alti lectori,cum ar fi doamna Cornelia Toma,domnul Bogdan Dumutrescu,iar ca si bilbliografie,ce ziceti de : Marea carte a degustarii vinurilor,autor regretatul prof.dr.ing.Viorel Stoian,Umberto Lucio Amore cu In Vero Vinitas,Caietul somelierului,Sergiu Mihai Nedelea,Ghidul profesionistului in restauratie C.tin Florea,Marian Bugan,…dar se pare ca problemele personale ale dvs. v.au “orbit” si ati inceput a improsca cu noroi in stanga si in dreapta fara discernamant…tipic romaneste daca cineva incearca a construi ceva,altcineva se gaseste sa incerce a demola,in loc sa puna si el umarul,sau de ce nu sa faca si el ceva,sa demonstreze ca e mai bun decat adversarul,nu? dar asa e cel mai simplu !

    • Mie mi s-a spus exact ceea ce am scris. In nici un caz nu contest – si asta s-a vazut in ceea ce am scris de-a lungul anilor – valoarea numelor pe care le-ati amintit. Oricum eu nu m-am referit la eficienta Scolii Lira Cop, care este indiscutabila, ci la ineficienta pretinselor cursuri ale somelierului “la bag in box”, care la fel este indiscutabila. In ceea ce priveste parerea dvs. ca as fi “orbit” de “probleme personale”, este absolut gresita. Pe mine ma infurie numai impostura individului pe care am avut nesansa sa il cunosc mai bine decat mi-as fi dorit. Cand spun ca este intrigant, lipsit de caracter si nepregatit profesional ma bazez pe fapte concrete. Daca dvs. credeti ca asta construieste, e parerea dvs. si vi-o respect ca atare. Eu raman la ferma convingere ca asta nu a facut in viata lui decat sa demoleze in jur si sa parvina prin minciuna si lingusitorie.

  5. Avem dreptul sa fim prosti si sa verificam pe pielea noastra,ceea ce dvs.nu ati facut cu informatiile primite,adica sa le verificati inainte de a le publica.

  6. Buna seara, atata cata mai poate fi, pentru unii, pentru altii.
    Si pentru ca sa-l parafrazam pe unul dintre putinii ,,cei mai credibili romani” din toate timpurile :

    ,,Nu caut vorbe pe ales,
    Nici stiu cum as incepe
    – Desi vorbesti pe inteles,
    Eu nu te pot pricepe.” Luceafarul-Mihai Eminescu

    Sau

    ,,Pe Dansul l-ati omorat, dar cu OSR-ul 2011, ce-ati avut ?”-Folclor

    Privitor la OSR 2011 care a avut la origine 19 membri fondatori cu drepturi egale si depline,

    Au nu stia Domnia TA ca-s noauaspce la numar?
    Iar lupta poate a fi grea
    Cu toti ,, umar la umar”?
    Ori poate vrei doar a vedea
    Ca-n limba cea romana
    E greu in fata doar a sta
    Cand tot crezi c-ai in mana ?

    Razvan Demian / Cluj Napoca 2 Aprilie 2013

    Va rog deci pe aceasta cale amiabila inca, sa va cereti public scuze fata de toti membrii OSR 2011 p e care nu-i cunoasteti si care nu va cunosc ( dar pe care i-ati umplut de respect ), fix pe aceleasi canale mediatice pe care ati denigrat OSR 2011. Nu am avut ocazia a va cunoaste si nici viceversa, prin urmare nu stiu ce aveti impotriva noastra si a publicatiei noastre.Noi inca desi am fi putut cauta un motiv de galceava, din terte motive nu am facut-o. O sansa utila de reparatie a unui rau deja pornit, dar nu de neoprit.

    Problemele personale, le intelegem, dar raman personale.

    O seara alegeti D-voastra cum.
    OSR 2011, spera inca buna

    Razvan Demian-membru fondator OSR 2011

  7. @Sasu Virgil,
    Verificati-le. Succes! Eu am verificat, altfel nu va dadeam dreptate acolo unde ati avut si nu va contraziceam acolo unde nu ati avut.
    Toate cele bune.

  8. @Razvan Demian,
    Ca bine ziceti: “Buna seara, atata cata mai poate fi, pentru unii, pentru altii”.
    Pentru mine unul serile nu mai sunt bune de cand l-am cunsocut pe impostor in adevarata lui infatisare. Dar problemele personale, raman personale. Si aici aveti dreptate.
    Unde nu aveti dreptate este aprecierea ca eu as fi denigrat OSR 2011 in integralitatea sa. Fals! Nu m-am referit decat la presedintele sau. Ca atare nu am nimic si nici nu am ce avea nici impotriva dvs., nici impotriva altor membri. Pe cativa i-am cunoscut personal si chiar ii si apreciez. De exemplu Vlad Muresan, Razvan Cruceanu. Asta nu inseamna ca ii inteleg cum accepta tutela acestui ins fara caracter si fara pregatire profesionala. Dar e alegerea fiecaruia si le-o respect. Cu atat mai mult cu cat cu unii sunt chiar si prieten desi ei isi mentin optiunea pentru OSR. Ca atare, nu am de ce imi cere scuze nimanui. Este parerea mea si mi-o mentin.
    Impotriva publicatiei nu am altceva impotriva decat ceea ce am scris. Si aceea este parerea mea de citititor mai mult decat avizat. Pentru ca, cel putin in materie de presa, pot emite pareri cel putin la fel de avizate ca si ale dvs. In materie de vinuri. Este un produs media insalubru, “facut pe genunchi” greu de lecturat chiar si de un cititor neavizat. Nu e vina mea ca e asa. Eu doar constat ceva care am gasit raspandit déjà. Daca va deranjeaza, schimbati realitatea asta si va promit ca revin cu o recenzie a acelui numar “sine ira et studio” cum spuneau stramosii.
    Si, nu in ultimul rand, in eventuale viitoare comentarii va rog sa retineti “la sursa” amenintarile fie ele voalate, fie directe.
    Eu unul va doresc, direct si sincer, o seara pur si simplu buna!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: