Restaurantul Perla: ce a fost, ce ajunsese şi ce a redevenit…


Într-un material anterior, publicat pe 26 mai 2010, relatam o neplăcută experienţă gastro-oenologică la Restaurantul „Perla”, cândva o adevărată perlă a restauraţiei bucureştene. Ce am văzut atunci, aia am relatat. Materialul a fost unul dintre cele mai citite de-a lungul timpului. De abia relativ recent, o doamnă a postat la „comentarii” o replică prin care îmi semnala că lucrurile nu mai stau aşa cum le-am prezentat eu în 2010.

Drept pentru care, deşi nu o cunosc, din respect faţă de dânsa, m-am înarmat cu speranţa că are dreptate şi, cu prima ocazie când portofelul a manifestat vagi semne de resuscitare, am reintrat la „Perla”.

„Perla” a redevenit o perlă rară!

Ei bine, nu regret deloc noua incursiune. Am găsit un restaurant cu atmosferă mult mai vie, deşi am ales intenţionat o altă oră decât cea de vârf. În jurul meu mai erau câteva mese ocupate de clienţi pe care, „spionându-i”, i-am simţit ca pe unii care înţeleg rostul şi locul restaurantului ca instituţie socială.

Meniul a fost refăcut nu doar ca ofertă, ci şi ca imagine. Este o mică poveste, plăcut de lecturat, cu rol de aperitiv deschizător de pofte. Cât priveşte conţinutul lui… O mare, o imensă şi extrem de plăcută surpriză! Nu ştiu câte restaurante mai pot afişa tuslama (autentică), momiţe, fudulii, creste de cocoş, creier, măduvioare şi alte „zahanale” uitate prin memoriile pofticioşilor din apusele vremuri bune ale Capitalei. Le-am încercat şi… Şi nu mai zic nimic decât că mai vreau!

Cât priveşte vinurile, lista s-a îmbogăţit, fără a excela totuşi. Dar este una mai mult decât decentă şi ai de unde şi ce alege. Eu m-am bucurat de vinul casei, la carafă, un alb sec de la Ciumbrud. Până şi asta m-a bucurat. Una la mână că ştiu producătorul (de fapt producătorii, că sunt cinci mai mici, reuniţi în asociaţie) şi am încredere în el. Doi la mână, pentru că mai văd la capitolul „vinul casei” şi altceva decât ceea ce mulţi listează din lenea de a căuta noul spre satisfacţia clienţilor.

Preţurile sunt decente şi sunt perfect justificate şi de calitatea preparatelor, şi de serviciul cel puţin corect. O singură obiecţie am: paharele alea nu sunt chiar de vin. La felul în care arată acum „Perla” (curăţenie peste tot, scaune şi mese comode erau şi înainte, dar acum mai are şi ce pune pe ele), ar merita şi pahare de vin adevărate, nu acele „cash & carry” ieftine. Ştiu că astea sunt mult mai ieftine şi se sparg mult mai greu la spălat, dar vorba ceea: obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Nu am avut eu atunci buget, că aş fi vrut să testez cunoştinţele ospătarilor în materie de carafare a vinului şi în materie de biftec tartar. Dar voi reveni, cu siguranţă. Oricum, apreciez deocamdată serviciul profesionist al servirii, atât cât am comandat eu, politeţea şi discreţia ospătarului care şi-a meritat din plin tipsul. L-am întrebat dacă e aceeaşi echipă ca cea din 2010. Mi-a confirmat că cel puţin managerii, dar şi majoritatea ospătarilor sunt aceiaşi. Ceea ce este demn de laudă. Dacă patronul, sau patronii, a realizat defectele semnalate şi le-a remediat, oferind ca bonus tot felul de tentaţii, înseamnă că este un om de restauraţie autentic, care îşi iubeşte meseria, văzând în ea mai mult decât  o afacere.

Cel puţin eu, după această revenire, am plecat cu regretul că nu am venituri care să îmi permită să „perlez” pe acolo măcar săptămânal. Bravo lor şi mulţumesc doamnei Carmen P. pentru semnalare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: