Un om mai presus de un destin: prof. dr. acad. Viorel Stoian


Dimineaţă, la prima oră, am primit rândurile de mai jos din partea unui valoros colaborator al revistei “Wine & spirit Club”: lector univ. dr. Cătălin GALAN. În această zi tristă pentru toţi iubitorii vinului, mărturia unui fost elev al magistrului Viorel STOIAN este binevenită.

Image

Oenolog consacrat, reputat cadru universitar, fost director general al Institutului Naţional de Cercetări Viti-vinicole Valea Călugărească, fost vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “GHEORGHE IONESCU-SISEŞTI”, pe maestrul Viorel Stoian sau ca să fim mai exacţi pe domnul Gheorghe-Viorel Stoian (aşa cum era trecut în buletin), nu îl poţi descrie decât la superlativ.

Provenind dintr-o familie de intelectuali, „din tată oltean şi mamă moldoveancă” cum îi plăcea să spună, s-a născut la 01 octombrie 1935 la Bucureşti şi, din păcate, a trecut poarta eternităţii la 21 martie 2013. Şi nu cred că întâmplător despărţirea s-a petrecut exact în timpul echinocţiului de primăvară. Viorel Stoian a fost o personalitate a echilibrului perfect.

Ca adolescent, a fost nevoit să îndure persecuţia regimului totalitar din cauza „originii nesănătoase” sau a rădăcinilor chiabureşti. Din acest motiv, deşi poate şi-ar fi dorit, nu a putut intra la liceul de muzică şi a trebuit să se mulţumească cu mai modesta şcoală medie tehnică viticolă de la Drăgăşani. Ca proaspăt absolvent al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti, a fost repartizat în vara lui 1958 la C.A.P. Măciuca din Regiunea Oltenia, ca apoi să devină mai întâi profesor la Şcoala Viticolă din Drăgăşani şi apoi director al Şcolii Horticole Bârseşti-Târgu Jiu. Cariera muzicală l-a mai ispitit odată pe maestru, atunci când la absolvirea facultăţii i s-a oferit un loc în Orchestra Casei de Cultură din Bucureşti. Nu ştim cât de mare muzician ar fi putut ajunge domnul Viorel Stoian, dar ştim ce mare enolog a fost şi, pentru asta, noi epigonii de azi, nu avem decât să-i mulţumim.

După 7 ani de directorat, destinul „enologic” i-a întins o mână de ajutor prin marele academician Gherasim Constantinescu care şi-a adus aminte de studentul său, Gheorghe-Viorel Stoian. La „chemarea” profesorului Gherasim Constantinescu, a ocupat prin concurs în anul 1968 un post de cercetător la I.C.V.V. Valea Călugărească.

Din acel moment a urcat cu abnegaţie şi profesionalism toate treptele ierarhice ale cercetării româneşti, ajungând director general al I.C.V.V. Valea Călugărească pentru o perioadă lungă de timp (1986 – 2001) şi preşedinte al O.N.V.V. în perioada 1990 – 1996.

Lipsit de prejudecăţi, conciliant la nevoie, totdeauna politicos, fără aere de şef, a reuşit să ducă la liman „corabia” celui mai titrat institul viticol din România, mai ales după 1989 când a fost nevoit să înfrunte cu stoicism netrebnicia unora sau orgoliile altora.

Pe plan internaţional, pe lângă participarea sa la prestigioase concursuri de vinuri, a reprezentat România în comitetul executiv al O.I.V.

Paralel cu activitatea ştiinţifică, şi-a desăvârşit cariera universitară devenind în 2001, profesor universitar la Catedra de viticultură şi vinificaţie al Facultăţii de Horticultură Bucureşti. Prin apropierea manifestată faţă de studenţi, felul direct de abordare a problematicii didactice, precum şi prin vocaţia sa înăscută de pedagog, a demonstrat că învăţământul universitar românesc se poate apropia de standardele europene, şi asta în condiţiile în care plagiatul şi promovarea nonvalorilor a ajuns o obişnuinţă.

Cele peste 100 de lucrări publicate, din care nu mai puţin de 40 elaborate ca unic autor, vorbesc de la sine despre capacitatea intelectuală şi profesională a cercetătorului şi profesorului Viorel Stoian.

Faţă de noi doctoranzii, a manifestat o clemenţă părintească. Uşa dânsului a fost totdeauna deschisă oricui a solicitat ajutor, chiar dacă uneori datorită vârstei sau a oboselii acumulate, nu era în formă maximă. Cel puţin eu pot spune că am revenit cu multă plăcere în casa maestrului, chiar şi după mult timp de la finalizarea tezei de doctorat, numai pentru a putea „beneficia” de căldura prietenească manifestată fără inhibiţii sau formalisme de dânsul.

ASAS a pierdut un membru de inegalabilă valoare şi rigoare ştiinţifică, ADAR a pierdut un preşedinte de onoare care a ştiut să fie mereu liantul prestigioasei organizaţii, iubitorii Vinului au pierdut un povestitor cum rar mai întâlneşti. Viorel Stoian a intrat în eternitate, noi am rămas mai singuri. Destinul a pus punct operei Profesorului nostru. De acum, nu mai putem face mare lucru. Cel puţin noi, generaţiile de specialişti din viticultură care îl consideră un veritabil exemplu de probitate şi profesionalism, putem să promitem că nu îl vom uita.

Adio, profesor drag!

Advertisements

2 Responses

  1. Domnul dr.Viorel Stoian nu a fost numai reptrezentant al Romaniei ci Presedintele Organizatiei internationale a Viei si Vinului.Afost nu numai un profesionist adevarat ci un om de o vasta cultura,cu umor si mare putere de munca,de o rara noblete sufleteasca.Condoleeante dnei dr Stoian .Dumnezeu sa il odihneasca.

  2. mă numesc Amarad-Claudio Trincka, pe timpuri când studiam horticultura la Institutul Central de Horticultură, Staţiunea de Cercetări Horti-Viticolă, mă numeam Trîncă Ilie. Prin 1984 am plecat în USA aşa că mi-am schimbat puţin numele să fiu mai fiţos, acest Ilie simţeam că nu mi se potriveşte sub nici un chip. Ce este curios, la alţii numele de Ilie nu mă deranjează când îl aud sau pronunţ.
    Să cobor păţin în timp. Se apropiau examenele de sfârşit de an. Primul examen trebuia să-l dăm la Agrofitotehnie, Strângem noi plante de pe câmp să le avem la examen pentru descriere şi le aşezăm întinse pe nişte bănci pentru examenul de-a doua zi. Spre seară mă duc cu câteva colege şi cu colegul Rogoz Ion, să mai trecem peste materie, să ne mai uităm la plante. Domnul director Viorel Stoian venise în control să vadă ce se mai întâmplă prin internat, în sălile de studiu şi probabil să mai converseze cu pedagoga Magda Buţă, o tipă destul de frumuşică ce bătea spre 30 de ani. Pe la ora opt şi ceva seara, auzim vocea Magdei şi a domnului Viorel Stoian pe sală, verificând să nu mai fie nimenea rămas. Rogoz se repede şi întoarce cheia pe dinăuntru. Cei doi auzind cheia răsucindu-se în broască, bat la uşe, strigă să deschidem, noi eram ca şi morţii, fără grai, fără suflare.La un moment dat, Rogoz Ion deschide fereastra şi ţuşt şi o tuleşte spre dormitoare. Îmi vine şi mie aceeaşi idee şi sar să nu care cumva să dea vina pe mine că le-aş fi făcut ceva fetelor. N-apuc bine să ajung pe pământ, când mă pomenesc c-o palmă peste obraz de era să cad în balta de alăturea. Domnul director Stoian Viorel şedea zâmbitor în faţa mea, întrebându-mă de ce n-am ieşit pe uşe.
    La o întâlnire de un revelion cu toţi foştii absolvenţi de la Bârseşti, am să continui povestirea că de abia a început.
    Oricum , revenind în 1990 din USA pentru o lună de zile, i-am făcut o vizită şi ne-am bucurat tare mult revăzându-ne. Acum nu pot decât să plâng aflând de plecarea domniei sale spre locuri deocamdată fără întoarcere. Desigur că regret că nu ne-am mai revăzut, să-i arăt că am publicat trei cărţi de poezie şi povestiri şi să-i promit că voi publica mereu. Ştiu că avea o fiică şi că doamna Stoian era cercetător şi locuiau la o vilă în Bârseşti, fiind vecini cu un alt mare cercetător pomolog, profesorul Blaja Dorin, dar fiind 30 de ani de la plecarea în bejenie, s-au cam rupt legăturile, care în fond, până la urmă sânt cele mai importante în această viaţă.
    usaeuroarts@yahoo.com
    Amarad/Claudio Trincka

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: