Mihai Macici despre Impy Matheescu, egalul lui Păstorel


Acum, când Panteonul marilor clasici români ai Vinului s-a îmbogăţit cu numele lui Viorel Stoian, mă gândesc şi la ceilalţi „mari” ai acestui nobil Univers. Sunt convins că nu este deloc o întâmplare evidenţa că absolut toţi marii profesionişti ai Vinului au fost şi excelenţi mânuitori ai cuvântului, atât scris, cât şi rostit.

Image

Răsfoind prin arhiva personală, am regăsit un text scris în aprilie 2008 de către profesorul Mihai Macici, un profesionist al Vinului şi al Cuvântului pe care, de altfel, Viorel Stoian îl preţuia în mod deosebit. Redau mai jos, integral, acest text care readuce în memoria colectivă un alt nume celebru cândva, dar astăzi, din păcate, uitat cu desăvârşire: Impy Matheescu. Dincolo de valoarea informaţiei, acest text poartă şi o morală extrem de actuală azi: e bine să cinstim memoria marilor dispăruţi nu doar formal şi ocazional. Să nu uităm că prin valoarea lor este argumentată şi existenţa noastră, şi cea a celor de mâine.

Image

Astfel, este bine de ştiut că România nu l-a avut numai pe atât de cunoscutul Păstorel ca menestrel al Vinului. Personalitatea sa, creionată din suma zâmbetelor fine pe care le-a trezit în toţi cititorii celebrelor sale epigrame şi articole, a fost dublată de cea a lui Impy Matheescu. Au fost contemporani, ba chiar şi prieteni, dar soarta crudă a făcut ca unul să stea şi azi în lumina celebrităţii, iar celălalt să zacă în uitare. Din păcate pentru noi, astăzi nici măcar nu se ştie nici în care cimitir odihneşte Impy Matheescu, nici dacă mai trăiesc urmaşi ai săi, fie şi colaterali, care să mai deţină fotografii şi/sau manuscrise. Este momentul să îl readucem în memoria colectivă, acolo unde îi este locul. Este momentul să realizăm că despre marii noştri înaintaşi este bine să vorbim nu doar la momente festive, sau câteva zile atunci când trec în eternitate.

Îmi place să cred că Viorel Stoian, cu un pahar cu vin alături, le cântă acum la acordeon, sau la pian, lui Mihai Macici, Păstorel, Gherasim Constantinescu, Impy Matheescu, Theodor Martin, Dionisie Bernaz şi tuturor celorlalţi înaintaşi care au construit în România cultul Vinului.

Ştefan Teriş

 

 

Impy Matheescu, prieten şi poet al Vinului

 

text de Mihai MACICI

Cei apropiaţi îi spuneau, simplu şi scurt, Impy. Se numea, de fapt, Imperiu Matheescu şi îşi iscălea poeziile cu numele de Impy Matheescu. Făcea parte, prin spirit şi boemă, din aceeaşi familie cu Păstorel Teodoreanu, care-i era şi prieten. Şi-a pus întregul har scriitoricesc şi toate dăruirile vieţii în slujba vinului, considerând că vinul merită această supremă atenţie.

Impy Matheescu - portret de Corneliu Baba

Impy Matheescu – portret de Corneliu Baba

Ne-am cunoscut demult, pe marginea preocupărilor noastre comune legate de vin. M-am pomenit, dintr-o dată, fără el şi mi-am dat seama în acel moment că toate relaţiile noastre se consumaseră la timpul prezent, fără întoarceri în trecut. Impy era un om care umplea în mod desăvârşit clipa prezentului, nu era adeptul scufundării în amintiri.

Simţind nevoia să scriu despre el şi să-l scot din zgura uitării, am încercat să aflu câte ceva despre acest închinător în ale vinului intrând în legătură cu câteva persoane care l-au cunoscut, unele chiar pomenindu-l prin scris în fulgurante amintiri. M-am apropiat, astfel, de contorsionata viaţă a unui om şi de tragica soartă a unei familii pe care le voi prezenta aici, pe scurt.

Preţul scump al descendenţei din elite

Era fiul unui om intreprinzător şi înstărit, George Mateescu-Sinaia. Rămas orfan de copil, acesta a pornit în viaţă ca băiat de prăvălie la un negustor grec, a fost fotograf, editor, negustor şi a ajuns, cu timpul, primarul oraşului Sinaia, pe care l-a păstorit timp de 20 de ani. A fost un pasionat filatelist, îndeletnicire care l-a apropiat de regii Romaniei, mai ales de Carol al II-lea, la rândul său filatelist. La pasiunea tatălui se referă chiar Impy într-una din scrierile sale : „Am căutat compania vinului aşa cum tatăl meu, de pildă, a colecţionat mărci poştale până când a început să vorbească despre ele ca despre nişte personaje”. Recunoscut pe plan internaţional, medaliat la diverse expoziţii filatelice din străinătate, menţionat în mai multe lucrări de specialitate, acest fiu de ţăran, autodidact, a devenit confidentul şi amicul lui I. L. Caragiale, Al. Vlahuţă, A. Ureche, G. Coşbuc, P. .Zarifopol ş.a.

George Mateescu a avut trei copii: o fiică, Sevila Maria şi doi băieţi, Decebal şi Imperiu. Fata s-a căsătorit cu un militar, cu Aurel Runceanu, care a urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general. După o strălucită carieră, cu lăudabile fapte de arme inclusiv pe frontul de vest, şi-a

încheiat viaţa în 1950, în sediul Securităţii din Ploieşti, în urma unui lung şi dur interogatoriu. Sevila Maria Runceanu, soţia generalului şi sora lui Impy, ajunsă la vârsta de 93 de ani, a fost ucisă cu sălbăticie în 1996 în propria ei locuinţă din Sinaia de oameni care i-au spart casa în căutarea averilor pe care le-ar fi posedat, lăsate moştenire de fostul ei tată.

Decebal a fost ataşat comercial la Londra, de unde s-a repatriat în 1963. La cateva zile după sosirea în ţară a fost găsit spânzurat în locuinţa sa din Bucureşti.

Vinul şi cultura, constantele unei destin sinuos

Imperiu (Impy) s-a strecurat prin viaţă cum a putut. Din relatările unor apropiaţi, rezultă că şi-a făcut studii de drept în Anglia şi s-a căsătorit cu o englezoaică, alături de care a trăit câţiva ani în Bucureşti. Înainte de război a îndeplinit funcţia de translator al Ambasadei americane din România.

În perioada în care americanii lucrau, alături de sovietici, în Comisia de Armistiţiu, Impy a primit o misiune cu totul specială de care s-a achitat cu mult succes. Oficialii americani, invitaţi de ruşi la cockteiluri şi mese unde votca se bea în cantităţi mari, cădeau ca seceraţi, neputând face faţă discuţiilor. Potrivit relatărilor unei persoane care l-a cunoscut, lui Impy i s-a cerut să intervină, iar el a folosit o metodă proprie: înaintea chiolhanului, îi alinia pe americani şi le dădea să înghită câte o porţie mare de frişcă. Efectul a fost cel dorit: alcoolul turnat peste stratul de frişcă din stomac nu a mai creat nici un fel de probleme.

Prin anii ’48 sau ’49 a fost arestat de comunişti sub acuzaţia de a fi lucrat pentru americani, de a fi avut ca soţie o englezoaică şi de a avea origini nesănătoase. A fost închis mai mulţi ani.

După ieşirea din puşcărie, rămas fără serviciu, s-a însurat cu o fostă boieroaică din Oltenia. Cunoscând la perfecţie limba engleză şi franceză, şi-a caştigat câţiva ani existenţa dând meditaţii mai ales de engleză. A intrat în legătură cu câţiva oameni cu care, datorită însuşirilor sale de om plăcut, de „causeur” şi de amator de vinuri, a devenit prieten. Făcea parte din societatea câtorva persoane cunoscute în epocă, aşa cum erau Cella Neamtzu, Gheorghe şi Eugenia Popescu Judetz, sculptorul Oscar Hahn, arheologul şi paleontologul Constantin Nicolaescu-Plopşor, fraţii Missirliu şi alţii. Mai tarziu, prin anii ’60, a reuşit să obţină un post de traducător la Ministerul Agriculturii, devenind translatorul apreciat de mulţi miniştri datorită însuşirilor sale de a se descurca şi în situaţii mai dificile, în care trebuia să intervină tactul şi puţină diplomaţie.

Ca însoţitor al multor delegaţii străine venite în ţară pe linia Ministerului Agriculturii a intrat în legătură cu producătorii de vinuri, alături de care se simţea bine şi a cunoscut podgoriile ţării. Timp de 3-4 ani a predat lecţii de limba engleză la Institutul de Cercetări Horti-Viticole de la Băneasa, iar cei care i-au audiat cursul îi păstrează cele mai frumoase amintiri.

Înfrăţit cu via, în eternitate

Ne-am cunoscut în toamna anului 1968, când Impy a apărut ca traducător oficial la primul concurs internaţional de vinuri organizat în România. Era un om cult, spiritual, spontan, de-a dreptul fermecător. S-a făcut cunoscut în lumea vinificatorilor prin poeziile sale, toate dedicate vinului, precum şi prin talentul său de epigramist. A devenit, cu timpul, nelipsit de la toate concursurile de vinuri organizate pe plan naţional şi interjudeţean în perioada anilor ’70-’80.

Ultima dată l-am intalnit la începutul anilor ’90 în poarta spitalului Fundeni, pe care-l vizita datorită unor probleme cu inima. În cele câteva cuvinte schimbate cu el mi-a spus, trist, că medicii i-au impus restricţii legate de consumul de vin. Mi-a făcut un semn care însemna: „S-a terminat!”

Apoi, într-o bună zi, a dispărut complet. Nu am putut afla când s-a stins din viaţă. L-am auzit, odată, exprimându-şi dorinţa de a i se arunca cenuşa într-o vie, întru totală înfrăţire cu viţele şi cu roadele ei. Desigur, lucrurile nu s-au întâmplat aşa.

Din numeroasele stihuri scrise în cursul vieţii, poezii şi epigrame, multe din ele risipite, a adunat câteva în două plachete de versuri tipărite, pe cheltuiala lui, la editura „Litera”. Primul, intitulat „Mărite vin” a fost publicat in 1975, al doilea, „Pe frunza de viţă”, în 1984.

Nu pot încheia mai bine aceste câteva rânduri scrise în amintirea prietenului nostru, Impy Matheescu, decât aşezând lângă ele una dintre poeziile sale.

ŞAMPANIE

(lui Dom Pérignon)

de Impy Matheevici

. . . el, un biet părinte,

a umbrit un Soare

cu un bob de aer

pus să ningă-n sus

cat cristalul fură

zborul să nu zboare

şi in perle urcă

ce era de spus . . .

. . . zăvorat in veghe

a visat fierbinte

cum un fulg surade

coapsei in ianuar

şi-a făcut să-nţepe

luarea ei aminte

ca o răzvrătire

rece in pahar. . .

Advertisements

3 Responses

  1. O mica rectificare Gheorghe si Ana Matheeescu au avut 11 copii din care au supravietuit 5 nu 3. Matheescu Gheorghe a fost furnizor al casei regale si apoi a fost ales Primar functie pe care a detinut-o intre cele doua razboaie si a fost practic cel care a realizat Sinaia interbelica.

  2. Impy married my aunt, Sylvia. A very small world

    • Dear Chris,

      you are right – it is a small world. I have been doing some research about the English community in Romania around the time of the second world war, and your aunt’s name keeps cropping up (as part of the “Fortunes of War” gang – I assume you are familiar with your aunt’s place in literary history).

      Would you be prepared to have a chat with me at some point? I would love to be able to fill in a few gaps in the bits and pieces I’ve been able to uncover.

      Best regards.

      Richard.

      (My third attempt to post this comment – I hope they don’t all appear at once)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: