Dislecticul


© Ştefan Teriş, Iaroslav Dică

N.B.: Textele din această rubrică sunt protejate de dreptul de autor. Orice preluare şi folosire a textelor postate în această rubrică este strict interzisă fără acordul scris al autorului, sau al actorului Iaroslav Dică, de la Teatrul „Ginta Latină” din Chişinău, „naşul” acestui proiect. De altfel, în afară de autor, domnia sa este singura persoană autorizată să le folosească necondiţionat, când şi cum crede de cuviinţă.

La „Casa de Odihnă şi Recuperare Costiujeni*” vine un om între două vârste, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Se apropie timid de uşa de la cabinetul unui doctor, privind în jur, parcă jenat să nu îl vadă vreun cunoscut intrând acolo. Îşi face curaj şi bate scurt şi ferm în uşă.

–      Intră!

Omul intră, frământând în mână şapca.

–      Bună ziua!

–      Bună ziua! Cu ce problemă?

–      Domnu’ doctor, eu am o problemă mare. Uite, sunt om în putere, am şi studii, dar nu îmi pot găsi de lucru. Pe unde mă duc, totul e bine până mi se dă să citesc contractul de muncă. După asta nu mai e bine. Nu mai vrea nimeni să mă angajeze. Cică le fac probleme dacă mă angajează. Ce probleme? Că eu sunt om corect de când mă ştiu. Nici cazier nu am. Mă mai „netezeşte” aşa, uneori, sectoristul, când mă întorc seara acasă, beat. Dar cazier nu am! Uite de-asta am venit la dumneata: să vezi ce am. Să mă faci bine, că, iată, şi eu pot face bine.

Îi întinde timid un plic pe care doctorul îl ia evaluând discret, din ochi, grosimea lui.

–      Ei, hai să vedem ce e cu cititul la dumneata. Uite, stai jos, ia de aici un Makler** şi citeşte cu voce tare anunţurile.

Pacientul se aşează pe scaun, ia ziarul şi, cu un pix în mână, silabiseşte cu voce tare:

–      Ia să vedem ce găsim… Se caută damă de compánie. Nu e pentru mine! Din nou damă de compánie… Nu! Iar damă de compánie… Auzi, doctore, da’ de ce nu or fi şi dame de batalion, sau de regiment? De ce sunt numai de compánie? Numai la atât pot face faţă? Asta nu-i serios doctore, astea nu-s profesioniste.

–      Măi omule! E damă de companíe, nu de compánie militară. Cu accent pe i, nu pe a. Damă care îţi ţine companíe, care îţi ţine de urât.

–      Ei, şi? Poate să ţină şi de urât, şi de frumos. Nu-i tot aia? Revine cu ochii în ziar. Ia! Ia uite la ăsta: „Acum! Realizez*** şi gem de prune”. Ei, şi? Ăsta de abia acum realizează şi de-abia acum s-a trezit să geamă! Dar eu unul, nu acum, ci de nişte ani buni realizez în ce ţară trăiesc şi gem. Ce-i drept, eu gem de necaz, nu de prune. Tot stau aşa, de ani de zile: realizez şi gem într-una fără să-mi dea nimeni bani pentru asta. Da’ ăsta încă mai vrea şi bani… În fine! Mai departe… Iată: „Se caută şef de prost la Miliţia raionului Bălţi. Candidaţii să îndeplinească condiţiile de studii”.

–      Şef de POST, măi. Nu de prost. Şi este PO-LI-ŢI-E, nu Miliţie! Nu mai avem demult Miliţie.

–      Asta crezi mata, domnu’ doctor! Miliţie am avut şi când eram eu mititel iar, după cum merg lucrurile, se pare că în curând o să avem din nou tot miliţie. Dumneata nu mergi pe stradă cu maşina? Nu te-a oprit niciodată un prost să îţi dea amendă că ai călcat dunga acolo unde ea nici nu este? Ce, crezi că prostul ăla nu are şi el un şef? Crezi că e în stradă, aşa, de capul lui? Uite că acum e liber un loc de şef de prost din ăsta. Dar lasă, că oricum nu îndeplinesc condiţiile alea de studii. Eu am trecut demult şi cu mult peste patru clase primare. Am chiar şi bacalaureatul, că de aia cred că nu găsesc de lucru şi mor de foame.

–      Da, e limpede. Dumneata suferi de dislexie. Eşti dislectic.

–      Ce sunt? Doctore, uite ce este: eu ţi-am vorbit frumos. Te rog!

–      Măi, omule, dislexia nu este înjurătură. Este o boală, o tulburare la citit, manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greşeli de lectură. Adică vezi un cuvânt scris corect, dar dumneata îl citeşti greşit cu una sau cu două litere modificate. Uneori mai schimbi şi accentul pe litere. Şi aşa schimbi sensul cuvântului. Să nu te sperii, că asta nu înseamnă că ai fi înapoiat mintal. Dimpotrivă, majoritatea dislexicilor au o inteligenţă peste medie. E cam greu, dar, în principiu, putem încerca să te tratăm. Ia mai citeşte ceva.

–      Aha! Uite ceva interesant: e liber postul de prim sinistru al ţării. Cică se caută un nou prim sinistru.

Doctorul se uită speriat în jur.

–      Măi, măi omule! Eu mă muncesc să te scot sănătos din spital, dar tu vrei să mă bagi pe mine nevinovat la puşcărie. Nu e prim sinistru, ci PRIM – MINISTRU. Pentru funcţiile înalte din stat trebuie să ai respect, să ai cele mai alese sentimente.

–      Ei, doctore! Dacă nici eu nu am cele mai alese resentimente pentru toţi care ne conduc… La urma urmei, sinistru, ministru… Nu-i tot acolo? Într-o vreme sinistră, într-o ţară sinistră, cine alţii ar putea să ne conducă dacă nu un grup de siniştri? Şi uite că e liber locul primului dintre ei. Eu nu-s mare boier. M-aş fi mulţumit şi cu locul celui de-al doilea, şi cu locul celui de-al treilea… Dar dacă e liber direct locul celui dintâi, al primului dintre ei, ce să fac? Norocul meu!

Revine cu ochii în ziar şi comentează meditativ:

–      Daaa… Uite, aici m-aş băga şi eu. Cred că îndeplinesc şi condiţiile. Ia uite: „să aibă instinct politic, experienţă, să cunoască şi să respecte prostituţia. Să aibă drept de bot”…

–      Nu prostituţia, măi! CON-STI-TU-ŢI-A! Şi drept de VOT, nu de bot!

–      Tot aia! Eu de câte ori am fost la vot, am luat-o-n bot. Eu i-am ales şi ei au cules. Dar numai pentru ei… Cât despre prostituţie nu doar că o cunosc, ba chiar o şi respect! Câteodată… Când am bani şi nu mă află nevasta. Dacă asta e principala cerinţă, nu am probleme. Nu te uiţi la politicienii noştri?

Se ridică de pe scaun se apleacă uşor şi gesticulează demonstrativ cu fundul pentru a-şi expune argumentul cât mai elocvent:

–      Se apleacă şi se întorc cu politica uite aşa, binişor, când spre Est, când spre Vest. După care şi cum e mai mare şi mai tare. Asta nu e prostituţie, sau ce? În rest, nu se cere şcoală, nu se cere nu ştiu ce pregătire… Mi-a spus mie una, o dată, la o saună, că asta vine aşa, natural. Din instinct. Cât despre experienţă, ea vine cu timpul… Nici nu e mare lucru de făcut. Trebuie doar să stai acolo frumuşel, te legi la bugetul public cât mai strâns, aşa cum mă leagă pe mine asistenta de aici la perfuzie. Stai frumos în fotoliu şi aştepţi să picure… Trebuie doar să mai strecori şi la alţii din ce-ţi pică. Ei, cu asta sunt obişnuit, nu e problemă. De când mă ştiu tot strecor: şi la primar, şi la notar, şi la şeful de post, şi la…

Se uită semnificativ la doctor, care schiţează un gest de protest.

–      Nu! Dumitale nu ţi-am strecurat. Dumitale chiar ţi-am dat de-a dreptul şi cred că îndeajuns.

Apoi revine la ziar:

–      Da! Hotărât lucru, asta este pentru mine. Sunt deja calificat pentru postul ăsta.

Se ridică şi merge, demn de data asta, spre ieşire.

–      Mă duc repede să-l ocup până nu mi-o alt sinistru înainte.

Note explicative pentru cititorii din dreapta Prutului

* Costiujeni – localitate unde se află principalul (dacă nu şi singurul) spital de psihiatrie din R. Moldova.

** Makler – ziar de mică publicitate din Chişinău.

*** A realiza – în limbajul curent al basarabenilor, verbul “a realiza” mai este folosit şi în sensul de “a vinde”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: