Cel mai frumos imn al limbii române


Din articolul postat anterior, al lui Mircea Eliade, am reţinut un pasaj anume. Este vorba despre aromâni: „Am luat sate de români din Banat şi am colonizat Cadrilaterul – în loc să păstrăm pe bănăţeni acolo unde sunt şi să aducem la frontiera bulgară numai macedoneni, singurii care răspund la cuţit cu toporul şi la insulte cu carabina”.

Mi-a atras atenţia pentru că una dintre cele mai puternice emoţii pe care mi-a trezit-o vreodată o poezie a fost atunci când am auzit prima oară „Dimândarea părintească” în interpretarea cumnatului meu, armân din Constanţa de felul lui. Este cel mai frumos imn dedicat limbii române, ca matrice a fiinţei naţionale. Adună atâta încrâncenare în blestemul aruncat asupra celui care îşi lasă limba, încât nu ai cum să nu te cutremuri citindu-l.

În sufletul meu, rezonanţa a fost cu atât mai mare cu cât, în copilăria mea, am avut şansa să vizitez câteva sate de armâni din Munţii Pindului. La Meţovo, unul dintre ele, am asistat la o scenă care m-a marcat pentru totdeauna. Doi poliţişti greci „ţintuiseră” de capota maşinii un tânăr armân şi îi aplicau lovituri nemiloase de bâtă (nu baston, ci bâtă de lemn!). Trecătorii ne-au lămurit că vina pentru care era pedepsit cu atâta cruzime era că „a zvorât armâneşte” în public, pe stradă. Că a grăit în limba mamei sale. Iată de ce armânii au rezistat în jurul limbii aromâne, de fapt limba protoromânilor plecaţi din vechea Dacie.  Vă las să descoperiţi singuri în textul semnat de Constantin Belimace, unul dintre cei mai importanţi poeţi aromâni, strălucirea limbii române de la origini, cea vorbită cândva de toţi locuitorii Daciei post-romane. Am vrut, iniţial, să revin mai târziu cu o traducere (ce aiurea sună, să traduci, practic, din româna veche în româna nouă). Dar o pun totuşi aici, acum, să nu pierdem farmecul. Mă gândesc la basarabeanul Alexei Mateevici, celălalt mare slujitor al limbii române, care ne îndemna să ştergem „slinul, mucigaiul” de pe limbă. Dacă îl ascultăm, vom descoperi dialectul aromân.

Ca un mic indiciu, e bine ca cei de azi să ştie că numele dinastiei Muşatinilor vine tot din acest dialect arhaic al limbii române. „Muşat” înseamnă în aromână „frumos”, iar numele dinastiei a fost dat de Marina Muşata – Marina Frumoasa. Sau e laie, sau bălaie, altă vorbă veche din popor, înseamnă sau e albă, sau e neagră. Numele de familie Laiu, mai des întâlnit în Basarabia de azi, este Negru. Şipot este izvor. Şi tot aşa, povestea limbii române se deapănă tulburător de frumos în trăinicia ei pe fusul de aur al dialectului aromân…

Este bine de ştiut de toţi românii, că aromânii nu încep nici o petrecere, indiferent că e nuntă, botez, sau orice alt prilej de reunire a familiei, fără a cânta împreună acest imn. Este şi asta o explicaţie a faptului că niciodată nici bâta poliţiştilor greci, nici puştile bandelor de bulgari, nici cuţitele sârbilor nu au putut încovoia acest sâmbure dur de românism. La asta se referea şi Eliade în textul citat.

Vă recomand să ascultaţi şi melodia. Muzica încă nu ştiu încă de cine a fost compusă. Dar merită: http://www.youtube.com/watch?v=hObt3wciQ3o

 

Dimândarea părintească    

 

Părinteasca dimândare

Nă sprigiură cu foc mare,

Fraț di mumă şi di-un tată,

Noi, Armâni di eta toată.

 

Di sum plocili di murminţî

Strigă-a noşţî buni părinţî:

“Blăstem mari s-aibă-n casă

Cari di limba-a lui si-alasă.

 

Care-şi lasă limba lui

S-lu-ardă pira focului,

Si s-dirină viu pri loc,

Si-lli si frigă limba-n foc.

 

El în vatra-lli părintească

Fumeallia s-nu-şi hărisească;

Di fumelli curuni s-nu başe,

Nat în leagăn si nu-nfaşe.

 

Care fudze de-a lui mumă

Şi di părinteasca-l’i numă,

Fugă-lli doara Domnului

Şi dulţeamea somnului!

 

Părinteasca blestemare

 

Părinteasca blestemare

Porunceşte cu foc mare,

Fraţi de-o mumă şi de-un tată,

Noi, Aromâni din vremea toată.

 

De sub lespezi de morminte

Strigă ai noştri buni părinţi:

„Blestem mare să aibă în casă

Cel ce limba lui îşi lasă.

 

Care-şi lasă limba lui

Arză-l para focului

Chinui-s-ar de viu pe pământ,

Frige-i-s-ar limba-n foc.

 

El în vatra-i părintească

Cu familie să nu se fericească,

De familie cununi să nu pupe

Prunc în leagăn să nu-nfeşe. (adică să i se stingă neamul)

 

Care fuge de a lui mumă

Şi de părintescul nume

Fugi-i-ar dorul Domnului

Şi dulceaţa somnului!”

 

Note biografice

 

Image

Constantin Belimace (n. 1848, Molovişte, Macedonia — d. 1928) a făcut şcoala primară în satul natal după care continuă la şcoala sârbă din Belgrad.

În 1873 se mută la Bucureşti, unde deschide un birt, ce devine pentru o bună perioadă de timp, locul preferat de întrunire a intelectualilor aromâni, printre care se pot menționa: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Taşcu Iliescu ş.a.

După 1890 revine în locurile natale fiind pentru o buna perioadă intendent al Liceului internat din Bitolia, liceu cu predare in limba română.

A colaborat la revistele şi ziarele aromâneşti ale vremii.

În 1922, Tache Papahagi publică în a sa „Antologie Aromânească” o mare parte a poeziilor lui Belimace.

Advertisements

One Response

  1. ar fi util de prezentat, pentru informare, politica antebelică de susținere culturală a comunităților românofone din afara granițelor țării, politică inițiată de statul român, cred, după 1918. Sunt lucruri puțin cunoscute de public.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: