Un ritual cu „guler”: servirea şi degustarea berii


Imagine

„De aproape 30 de ani, de când am devenit degustător de bere, spun următorul lucru: berea este mai mult decât o băutură populară, aşa cum ar putea crede consumatorii din întreaga lume. Este o băutură naturală, sănătoasă, răcoritoare, gustoasă, pe care o puteţi savura alături de orice fel de mâncare. (…) Degustăm berea cu toate simţurile: cu ochii, cu nasul… ba chiar şi cu urechea atunci când ciocnim un pahar” – Ben Vinken,degustător belgian de bere

Degustarea berii, ca şi a oricărei băuturi, în general, este o plăcere ce poate deveni o emoţie complexă, generând experienţe unice. Servirea unei

beri bune nu se face la intamplare, degustarea ei fiind făcută cu atenţie şi ţinand cont de micile detalii.

Diferitele stiluri de bere şi personalităţile acestora pot fi observate urmărind caracteristicile de limpezime, culoarea, spuma, conţinutul de dioxid de carbon, corpolenţa, postgustul, echilibrul aromelor ş.a. Servirea şi degustarea berii sunt expresia unei arte cu vechi tradiţii. Specatacolul începe cu descoperirea temperaturii optime de savurare, care, de regulă, trebuie să fie undeva între 6 şi 13 grade Celsius. Temperatura este specifică fiecărui tip de bere. Temperaturile foarte scăzute fac ca aromele şi mirosurile să fie mai estompate. Variaţiile de temperatură la care trebuie servită berea sunt date de densitatea acesteia, de concentraţia alcoolică, de tipul de bere. Berile blonde mai uşoare, tip “pils”, “lager”, “ice”, sau cele cu arome delicate sunt servite la 5-9 grade Celsius. Cele cu arome fructate, la 7-9 grade Celsius. În cazul berilor “bitter” şi “brown ale”, acestea au nevoie de o temperatură cuprinsă între 8-10 grade C. Berile “de abaţie” se consumă la 12 grade C, iar peste 13 grade sunt consumate numai berile tip “barley wine”, care au un volum alcoolic ridicat. Spuma ne poate spune dacă temperatura este adecvată. De exemplu, spuma rară ne arată că berea mai trebuie să se încălzească.

Spuma, cartea de vizită a calităţii

Berea se consumă tradiţional din halbă, iar mai recent direct din doza metalică, sau din sticlă. Acesta din urmă este însă cel mai neindicat mod de a bea o bere este consumul acesteia direct din sticlă, deoarece gâtul sticlei şi eliberarea bruscă de bioxid de carbon împiedică dechiderea aromei şi definirea gustului. Există totuşi şi excepţii cum e cazul berii mexicane “Corona Extra” care se bea din sticlă.

Cunoscătorii preferă paharul de bere. Paharul cilindric şi subţire nu modifică în nici un fel calităţile berii. Pentru degustările de beri “lager” se folosesc de obicei pahare cu cupa rotundă, de capacitate medie. Gura paharului cu diametru mai mic împiedică spuma bogata să iasă.

Paharele care au cupa rotundă, are şi bombată sunt preferate în cazul servirii berilor “ale” cu aromă puternică, berilor “ale strong”, berilor din malţ dublu, sau berilor de abaţie, cu parfum ars.

Paharul tip balon deschis, cere beri cu arome puternice, “trapiste”, iar cele care au cupa închisă sunt excelente pentru servirea berilor “pils”. Pentru anumite tipuri de “pils”cu gust înţepător se recomandă paharul tip flute, strâmt şi înalt.

Halba englezească de 56 cl. a apărut pentru a pune în valoare berile englezeşti cu spuma fină. Cel mai întâlnit este, poate, paharul german “mass”, a cărui formă permite menţinerea temperaturii joase pe toată perioada consumului şi care are un efect neutru asupra spumei. Indiferent de tip, este important ca paharul să fie foarte curat şi să nu prezinte urme de grăsime, detergent, sau agenţi de limpezire.

Imagine

Spuma dezvăluie multe despre calitatea berii. Pentru a obţine o spumare perfectă, berea se toarnă la mijlocul paharului înclinat la 45 de grade. O spumă înaltă, cu bule mici, care durează multă vreme, este adesea semnul unei beri de calitate. Dacă o spumă iniţial înaltă dispare rapid, acest lucru se poate datora faptului că berea a fost servită prea caldă, sau că paharul nu a fost bine spălat şi are depozite de grăsime, sau detergenţi, chiar dacă ele nu se văd cu ochiul liber.

Nu toate tipurile de bere au acelaşi fel de spumă. La berile care au mult hamei, la cele care sunt produse numai din malţ, cum sunt berile Pilsner şi la cele de tip „Irish stout” (bere neagră tare, fabricată din orz prăjit), spuma este cremoasă şi densă. În special la berea Pilsner bine făcută, spuma este bogată şi persistentă.

Spuma unei beri de calitate trebuie să fie albă, densă, cu înălţimea de 30-40 mm, persistentă timp de minim trei minute, însoţită de perlaj constant. Dupa dispariţie, lasă pe pahar o urmă albă, dantelată.

Evaluarea senzorială, preludiul satisfacţiei gourmet

Primul pas în degustarea berii este evaluarea vizuală. Culoarea ne poate

oferi informaţii asupra malţului folosit. Berea făcută exclusiv din malţ pilsner, are o culoare galbenă, în diverse nuanţe. Tipurile de bere care conţin malţ caramelizat sau prăjit, au culori de la brun, brun-roşcat şi roşu, până la negru opac.

Majoritatea tipurilor de bere sunt filtrate pentru a avea o limpezime de cristal. Există însă şi sortimente de bere care nu sunt filtrate şi care sunt uşor tulburi din cauza drojdiilor încă prezente la momentul consumului. O bere clară se poate tulbura pe măsura ce se învecheşte.

Procesul este adesea accelerat prin păstrarea berii într-un loc prea cald, sau expus luminii solare. Răcirea la temperaturi foarte joase poate de asemenea să tulbure berea, dar, în acest caz, opalescenţa poate să dispară prin încălzire, dacă expunerea la temperaturi extreme nu este repetată.

Consistenţa berii poate să ne spună câte ceva despre conţinutul ei în alcool. Acest lucru se aplică mai ales în cazul berilor cu un conţinut mai mare de alcool, precum „doppelbock”. Berea tare lasă o urmă specifică pe pereţii paharului, atunci când acesta este învârtit uşor.

Următoarea etapă a degustării este evaluarea olfactivă. Mai mult de 100 de

arome compun identitatea olfactivă a unei beri. Ele se formează în timpul procesării malţului, hameiului şi drojdiei.

Un ultim pas este gustul, cel care receptează gradul de amar, sau dulce. Mai mult, senzorii tactili din cavitatea bucală receptează datele despre corpolenţă, catifelare, astringenţă şi senzaţia cauzată de dioxidul de carbon.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: