Cotnari, între gloria de odinioară şi păcatele de azi


Am stat mult să mă gândesc cât de utilă este publicarea acestui semnal de alarmă. Experienţa de opt ani de jurnalism de vin m-a învăţat că, pe de o parte, producătorii români sunt sensibili numai la laude. Criticile îi irită şi le trezesc reacţii generate din frustrări. Încă nu au ajuns la înţelegerea că rolul presei nu este cel de „tămâiere” în barter cu o excursie şi un chiolhan. Pe de altă parte, conştienţi de puterea lor financiară, îşi permit să ignore criticile, pe principiile „las’ că vii tu la mâna mea” şi „câinii latră, ursul trece”. Aceeaşi ignorare a semnalelor critice o manifestă, de altfel, şi piaţa, adică majoritatea consumatorilor. Realitatea este că pe cei mai mulţi dintre românii consumatori de vin îi interesează preţul şi mult mai la urmă calitatea. Şi atunci era firesc să mă întreb cui foloseşte publicarea celor de mai jos.

Până la urmă, am decis să nu tac chiar dacă prea puţini vor înţelege corect demersul şi vor trage concluziile potrivite. În mod special, am mai fost motivat şi de povestea Cotnarilor, una tare dragă mie, dar care, din păcate, astăzi e trasă în zona kitschului. Şi, nu în ultimul rând, fiindcă eu nu mai am ce pierde, nu am pus în cele semnalate nici un strop de duşmănie, ori de partizanat în favoarea unei eventuale concurenţe. Afirm asta pentru că producătorii noştri sunt obişnuiţi să contracareze criticile cu scuzele că autorul urmăreşte în final un eventual contract de publicitate, sau că apără interesele concurenţei.

Aşadar, iată mai jos, pe scurt, patru mari păcate ale Cotnariului de azi care îi umbresc gloria de altădată. Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit va trage concluziile de rigoare.

Cotnariul cântat de Eminescu a rămas doar o legendă

Nu am înţeles niciodată de ce Cotnari S.A., dacă tot are responsabilitatea purtării unui blazon atât de greu, nu mai produce adevăratul Cotnari, cel cântat de Eminescu şi în faţa căruia Păstorel se extazia de-a dreptul. Din textele vechi ne-a rămas o caracterizare a acelui Cotnari, numit şi „roznovănesc”, după numele boierului Roznoveanu, care avea vie aici. Acel Cotnari era un cupaj între cele patru soiuri de strugure alb specifice podgoriei: Fetească Albă, Grasă, Tămâioasă Românească şi Frâncuşă (numită în vechime şi Ţârţără). De la Păstorel aflăm doar că proporţia de Frâncuşă era de numai 5%, cât să îi dea un „zvâc” de aciditate.

Ori, azi, ce avem pe piaţă de la Cotnari SA? Sunt câteva cupaje în gama „Chateau Cotnari”, dar nici unul nu conţine decât maxim trei din cele patru soiuri. De ce nu or vrea să refacă celebrul cândva Cotnari Roznovănesc? Încurcate sunt căile marketingului şi ale intereselor comerciale…

E bine şi cu Chateau Cotnari, e bine şi cu experimentarea introducerii de soiuri noi, nespecifice podgoriei, dar nu astea au construit prestigiul Podgoriei Cotnari.

Grasa de Cotnari, cea adevărată, disponibilă numai pe sub mână

Un alt „of” este Grasa de Cotnari, unul dintre cele mai bine vândute vinuri pe piaţă. E alb, e dulce (uneori demidulce), e accesibil ca preţ. Adică e pe gustul mulţimii. Şi, dacă tot aduce bani, de ce nu ar fi înmulţit? Aşa că e bine de ştiut că dacă adunăm câtă Grasă aruncă pe piaţă producătorul, nu prea iese la socoteală cu ce are în vie. Surse din companie mi-au destăinuit că, de fapt, ceea ce avem pe piaţă este un cupaj, este o Grasă „înmulţită” cu Fetească. Grasa de Cotnari cea adevărată – şi încă şi în sec, nu doar în dulce – este disponibilă numai la cramă şi numai „pe ochi frumoşi”. Probabil că aia e pentru concursuri, în „buna” tradiţie românească: una premiem şi alta bem.

Primul vin al anului, o performanţă trasă de păr în detrimentul calităţii  

Vreo câţiva ani la rând, Cotnariul a cucurigat triumfător obţinerea primului vin al anului. Mereu a fost o Frâncuşă. În primul an, într-adevăr foarte reuşită. Apoi…

Apoi a început ca povestea unui succes să devină o agasantă strategie de marketing nesusţinută de realitate şi, ca atare, ridicolă. Pot înţelege că, într-un anume an, se culeg strugurii mai devreme. Dar în fiecare an? Mai ales că podgoria Cotnari e situată şi mai la nord. În plus, e greu de explicat performanţa (parcă dintr-al doilea an de „primul vin”) de a culege, vinifica, îmbutelia şi distribui în numai câteva zile toată producţia de Frâncuşă. Cert este că, începând cu a doua ediţie, Frâncuşa asta a început să etaleze nişte defecte cu iz de sare de lămâie şi zahăr. Nu că ar fi conţinut neapărat şi aşa ceva, dar bănuiala a rămas pe fondul „aromei” de borş de casă care, asta, era certă.

Cum NU se comunică un eveniment

În echipa Cotnari există un personaj absolut simpatic – şi nu o spun deloc ironic – în special jurnaliştilor. Este vorba despre Cătălin Grecu, responsabilul de comunicare. Este cel care „bagă pe ţeavă” fiecare acţiune, fiecare eveniment în care se implică Cotnari SA. Adevărul este că nu sunt puţine, pe lângă păcatele enumerate aici, Cotnari SA având şi meritul de a sprijini destul de generos, faţă de alţi producători, nu doar saloane şi târguri de vin, ci şi o sumă de manifestări literare, artistice şi sportive. Dar asta nu înseamnă că succesul din urmă justifică neglijenţa din ultima vreme.

Recent am primit şi eu în poşta electronică un comunicat de presă pe care îl redau exact aşa cum l-am primit. Cu mult prea multe spaţii lipsă între cuvinte, cu ghilimele puse aleatoriu (una da, alta ba), cu virgule puse înaintea conjuncţiei copulative „şi”, cu multe altele. Cuvinte scâlciate, lipsa totală a diacriticelor (boala enervantă a celor ce comunică doar pe “messenger”, în dispreţul limbii române)… În plus, dacă prezentarea juriului ca pe o echipă de arbitri de fotbal e cam forţată, prezentarea lui Sergiu Nedelea ca Ambasador al „OrganizaţieiEuropene a somelierilor în România” e total deplasată. Îmi pare bine să aflu din comunicat că Sergiu este renumit – aşa şi este! –, dar el este Ambasador în România al Asociaţiei Somelierilor Europeni. Ar fi fost interesant să aflăm cine au fost „arbitrii de rezervă” (corect era juraţii), sau care sunt caracteristicile de bază ale vinurilor selecţionate (vol. alc., gr. zahăr / litru, aciditate etc.)

Să trimiţi aşa ceva, mai ales ca responsabil de comunicare, tocmai presei, celor care se presupune că slujesc zilnic în templul limbii române? Cum s-ar simţi domnul Deleanu dacă un jurnalist i-ar trimite un vin tulbure, cu defect de dop şi cu volatila ridicată?

Nu ştiu dacă s-a apelat la acei „arbitri de rezervă” prevăzuţi în caz de „accidentare”. Dar un specialist în comunicare de rezervă se vede clar că trebuia prevăzut, pentru că textul de mai jos, original, aşa cum l-am primit şi eu, şi alţii, este evident accidentat (uite, aici, merge virgula înainte de “şi”, pentru că este o enumerare; hai, că nu-i aşa greu!).

Oricum, sunt sigur că reacţia (dacă va exista vreuna) din partea producătorului va fi doar ştergerea mea din lista de destinatari a comunicatelor. Îmi asum riscul… “Sic transit gloria mundi!” a zis cineva. Cine oare?

 Imagine

CAMPIONUL PODGORIEI COTNARI

Sambata, 9 februarie, Cotnariul a organizatprimulcampionat al vinurilor.

La aceasta prima editie au participat cu catetrei probe de vin douafamilii de producatoriparticulari, domniiIoanBiliussiMihaiVarzari, si cu un numar de cincizeci de probe, ceidoimariproducatori din podgorie, COTNARI SA si CASA DE VINURI COTNARI.

Peparcursul a patruorecei care au “punctat” fiecareproba de vin au facutfaimulteintreruperi, pentru a-sispuneparereadesprevinuriledegustate.

In pahare au curs vinurileproduse in toamnaanului 2012.

Pentrucajoculsa se desfasoarecorect, a fostinvitata o echipa de arbitrirenumiticondusa la centru de bucuresteniiCatalinPaduraru(membru OIV) si Dan Boboc-presedinteleAsociatieiDegustatorilorAutorizati din Romania.

Din echipa de arbitri au focut parte sialtirenumitidegustatori de vinuri, respective domniiTraianPetrea din parteaMinisteruluiAgriculturiisiPetrea senior, domnul Gheorghe CraciunescusidomnulCosticaSavin-directorulStatiunii de CercetareViti-vinicole Iasi.

Au existatsiarbitrii de rezerva, in caz de “ accidentare.

Si pentrucaarbitriisa fie corecti nu au lipsitniciobservatorii.

De la presa care judecapevinarisivinurileproduse de acestia au venit la acestevenimentorganizat la Cotnariurmatorii:

-Horia Hasnas-VINUL.RO

-Laurentiu Horodnic-OENOLOG.RO

-Razvan Stoenescu-VIN2.RO

-Marius Cristian-COSTACHEL.RO

Prezent a fostsirenumitulsomelier-SergiuNedelea-Ambasador al OrganizatieiEuropene a somelierilor in Romania.

La finelecelorpatru ore de degustarisidiscutii, Campionul s-a ales de la CASA DE VINURI COTNARI.

Este o GRASA DE COTNARI DIN 2012.

Este un vin SEC din gama COLOCVIU.

Pelocurileurmatoare s-au clasat in topulcelorzecevinuri care vorreprezentaPodgoriaCotnari, peparcursulanului 2013, la marileConcursuriInternationale, vinurile enumerate maijos:

-FETEASCA ALBA SEC-CASA DE VINURI COTNARI

-FRANCUSA SEC-COTNARI SA

-BUSUIOACA DE BOHOTIN SEC-CASA DE VINURI COTNARI

-CHATEAU COTNARI-COTNARI SA

-FETEASCA ALBA DEMISEC-COTNARI SA

-BLANC-COTNARI SA

-TAMAIOASA ROMANEASCA SEC-CASA DE VINURI COTNARI

-ALIGOTE-CASA BILIUS

-GRASA DE COTNARI DEMIDULCE-COTNARI SA

Advertisements

3 Responses

  1. Geaba eforturi. Cotnarii de astăzi nu prezintă garanții morale în privința calității vinului aruncat pe piață. Păcat de trecutul (foarte îndepărtat) la care se face apel. Mai degrabă s-ar numi „Spanac SA” dar insultăm spanacul (nu cunosc vinuri scoase de „Casa de vinuri…” dar nu m-aș apropia de ele din reflex de autoapărare)

  2. Silviu, esti mai acid decat realitatea. Nu este chiar asa cum spui. Cotnari face vinuri cel putin decente. daca citesti atent ce am scris eu, pacatele acestui producator sunt, dar nu atat de grave pe cat crezi. Cat despre Casa de Vinuri Cotnari, asta este cognomenul de lupta al diviyiei lor de vinuri premium. Care sunt chiar foarte reusite. Problema este ca nici unul din aceste vinuri nu este Cotnariul Roznovenesc. Sunt doar niste vinuri (mai bune, mai putin bune, foarte bune, chestie de gust si cultura) dar atat. Durerea nr.1 este ca la Cotnari nu se mai face Cotnari…

  3. Buna ziua,
    Aveti dreptate domnule autor. Nu avem calitate, nu mai avem vinul de Cotnari de alta data. Si asta pt in varful echipei patroneaza lipsa de educatie, lipsa de cultura. Sa nu uitam cum a ajuns in varf acest domn Deleanu. Mai nou forteaza lumea sa isi mute casele vechi de peste 50de ani…deoarece il deranjeaza pe acest director. Aceste case sunt exact in intrarea principal a ,,firme” deci trebuiesc mutate fortat indiferent de vrea sau nu vrea proprietarul case, deoarece ii strica fata fitmei cotnarene. Pai cu asa directori care ii este rusine cu taranii cotnareni si vrea numai chestii fine, moderne, etc….. sincer nu ma mir. Cand ai o farmacista pe post de asistent manager si refuzi oamenii calificati deoarece nu au pile, sa nu ne mai miram ca cel care comunica in numele firmei cu ziaristii habar nu are sa scrie. Sunt multe exemple.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: