Octavian Goga, poetul pătimirii noastre


Azi, când o mare de oameni care se pretind a fi buni creştini s-au călcat în picioare pentru a ajunge la apa sfinţită, e atât de actuală poezia lui Goga, cea numită “Boboteaza”…

E dureros, dar de mâine, cu siguranţă, îi vom vedea pe cei care s-au îmbulzit şi înjurat azi, revenind la adevăratul lor sistem de valori, cel construit de manelizatorii conştiinţei colective contemporane.

Salvarea rămâne întoarcerea spre marii slujitori ai Cuvântului Românesc.

Boboteaza 

 

Ieri un popă rumen mi-a venit în casă

(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),

Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă

Un sfios şi galben fir de busuioc…

 

Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,

Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,

Floare de la ţară, floare cuvioasă,

Cum să-ţi spun eu ţie cât de drag îmi eşti?

 

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,

Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,

Taina ce-nfioară noaptea Bobotezii,

În întunecimea bietului Ardeal…

 

Îmi răsar acuma cântece uitate.

Şi-ntr-o pribegie fără de noroc,

Eu te simt că tu eşti singurul meu frate,

Rătăcit şi galben fir de busuioc…

 

În străinul chiot care strig-afară,

Lângă mine-alături mi te iroseşti,

Floare cuvioasă, floare de la ţară,

Ce cătarăm, oare, noi la Bucureşti?…

 

Cantorul Cimpoi

 

Cântăreţ de lege veche,

Cântăreţ şi om de treabă,

Biată mintea mea zadarnic

De păcatul lui se-ntreabă…

 

Cantorul Cimpoi, bătrânul,

Cu făptura lui vitează,

Cum cânta de mult în strană

Cântecul de Bobotează!…

 

De troparele-i măiestre

Se-nchina adânc poporul

Şi se lumina icoana

Lui Isus mântuitorul…

 

Povesteau pe-atunci nănaşii

Că-i mai sfântă cununia

Dacă glasul lui măreşte

Pe prorocul Isaiia.

 

Şi la orice zi de praznic

Îl poftea un colţ de ţară.

Câte cântece de lume

N-a cântat odinioară!…

 

Dar, vezi, vremea fără suflet

Duce cântecul şi gluma.

Azi e rău de satul nostru,

Şi-i de cantor rău acuma.

 

Cum l-a-mbătrânit necazul

De când i-a murit muierea…

Dumnezeu i-a luat glasul,

Domnii i-au vândut averea.

 

Astăzi doarme unde poate,

N-are casă, n-are şură:

I le-a dus pe toate darea

Şi-un fecior la-nvăţătură…

 

Eu ştiu un basm…

 

Eu ştiu un basm de mult uitat

C-un cântăreţ rătăcitor,

Ce strunele şi-a încordat

Pe rând, la poarta tuturor,

Şi-n cântecu-i înviforat

A plâns de lacrimile lor.

 

Din goana lui s-au ridicat

Văpăi şi valuri de scântei,

Bărbaţii s-au oprit în sfat

Şi s-au oprit în drum femei,

O lume-ntreagă şi-a legat

De glasul lui plânsoarea ei…

 

Cântând prin codri de brădet,

Drumeţ pe larguri de pământ,

Aşa s-a risipit încet,

Ca frunza spulberată-n vânt:

Nu visul lui nemângâiet,

Amarul altora l-a frânt.

 

Pe urma lui creştea popor

Şi se ruga cu chip duios:

– Mai spune-ne câte ne dor

Şi câte suflete ne-au ros,

Pribeagule, stihuitor,

Le plângi atâta de frumos!…

 

El, ascultând al lor cuvânt,

A chibzuit şi-a priceput

Că pururi fără crezământ

Durerea lui l-a petrecut

Şi că-n sălbaticu-i avânt

Străine doruri l-au durut…

 

Atunci o clipă s-a-ntâmplat.

– Mai vreţi voi basmul să vi-l spui? –

Că jalea lui a lăcrimat,

Dar a-nţeles că nime nu-i,

În tot norodul adunat,

Să vază lacrimile lui…

 

Note biografice

 

Imagine

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881, în Răşinari, judeţul Sibiu. Bunicul său dinspre mamă, protopopul Ion Bratu l-a întâlnit în 1868 pe Mihai Eminescu, aflat în călătorie în Ardeal şi l-a ajutat material. Tatăl său, Iosif Goga, fiu de ţărani, a fost învăţător în Răşinari până în 1879. Din 1880 este ales preot în aceeaşi localitate.

În 1898, apare prima poezie a lui Goga, semnată Octavian, în Revista ilustrată. În 1904 Goga termină studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, care îi eliberează un Absolutorium.

În 1908 apare revista lui Octavian Goga “Ţara noastră”. În 1912 Goga e închis în temniţa din Seghedin pentru articolele sale patriotice. Acolo a scris poeziile “Eu ştiu un basm” şi ”Poetul”.

În 1919, Goga e ales ministru al Instrucţiunii în guvernul de Uniune Naţională. În acelaşi an, văduva poetului maghiar Ady Endre îi oferă spre vânzare proprietatea de la Ciucea (între Cluj si Oradea).

Imagine

În 1923, Goga e ales membru al Academiei. În perioada 1928-1938, Goga scrie foarte rar versuri, fiind absorbit de politică şi de gazetăria la zi.

Pe 5 mai 1938, a revenit de la Cluj, la Castelul de la Ciucea, unde a suferit un puternic atac cerebral, în urma căruia i-a paralizat partea dreaptă a corpului. Peste două zile, la 7 mai, se stinge din viaţă, la numai 58 de ani.

A rămas în conştiinţa publică drept „poetul pătimirii noastre”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: