Primele JO moderne, o inițiativă românească


Puţină lume ştie că, înainte de iniţiativa baronului Pierre de Coubertin, din 1896, au mai existat patru ediţii ale Jocurilor Olimpice moderne. Ele s-au numit Olimpiade Zappiene, fiind botezate astfel după numele lui Evanghelie Zappa, un aromân care a reînviat în lume spiritul olimpic, cu mai bine de treizeci de ani înaintea lui Coubertin, alocând chiar şi banii necesari pentru susţinerea lor. Bani pe care îi făcuse în România, una din surse fiind producerea şi comercializarea de distilate şi de vin.

Născut pe la 1800, în Lamparo, o zonă pe atunci grecească, astăzi albaneză, Evanghelie Zappa a avut o tinereţe furtunoasă, marcată de implicarea sa în Eterie şi în mişcările de redeşteptare naţională a aromânilor. Prin 1830, Zappa se stabileşte în Ţara Românească, obţinând cetăţenia şi ajungând unul dintre marii latifundiari de aici. Averea sa a sporit rapid, în numai câţiva ani Zappa ajungând să deţină pământuri, păduri, vii, hanuri, mori de făina şi fabrici de spirt. După o perioadă trăită în Brăila, se stabileşte în inima Bărăganului, în satul Broşteni, din apropierea Urziceniului. Aici a cumpărat o moşie, în 1844, de la Alexandru Filipescu, ginerele domnitorului Gheorghe Bibescu.

Olimpiadele moderne s-au născut lângă Urziceni

În acest conac s-a născut pentru prima oară ideea Jocurilor Olimpice moderne. Cândva, la această moşie a lui Zappa viaţa fremăta în ritm alert. Oaspeţii mulţi erau trataţi atent cu cele mai alese vinuri şi bucate. Astăzi, doar trei resturi de ziduri mai amintesc de acele vremuri. Nici o placă memorială, nici un semn nu opreşte ochiul trecătorului, fie el şi ocazional, să îi amintească că aici, un român, printre altele producător şi comerciant de vinuri şi distilate, a reaprins, primul în lume, torţa spiritului olimpic.

În jurul anului 1850, Zappa a iniţiat o amplă campanie de reînviere a Olimpiadelor. Pe atunci, Pierre de Coubertin, cel considerat a fi părintele Jocurilor Olimpice moderne, nici măcar nu se născuse, el văzând lumina zilei de abia în 1863. După câteva tentative nereuşite de sensibilizare a autorităţilor române, Zappa apelează, în 1856, la regele Otto I al Greciei. Acesta acceptă să patroneze reînvierea competiţiilor sportive ale antichităţii, denumindu-le „Olympii”, dar cu o condiţie: întreaga responsabilitate privind finanţarea să revină lui Zappa. Ca urmare, latifundiarul român a alocat 3.000 de galbeni (imens pentru acea vreme) şi, astfel, în noiembrie 1859, în mai multe pieţe publice din Atena, au loc întrecerile primei Olimpiade din timpurile moderne. Evenimentul se întâmpla cu 35 de ani înainte de prima Olimpiadă organizată de Coubertin şi la aproape 1.500 de ani de la interzicerea celor antice, în 393, de către împăratul roman Teodosiu.

Cei dintâi campioni olimpici ai României

În 1870, la cinci ani după moartea lui Zappa, are loc o a doua ediţie, mult mai bine organizată. Au fost atunci nouă probe, la care au participat 31 de sportivi. Probele includeau competiţii de alergări pe distanţe de 200, 400 şi 800 de metri, sărituri, aruncări şi curse hipice. Lor li s-au adăugat însă concursuri literare, muzicale şi folclorice, precum şi expoziţii-concurs în domenii tehnico-industriale şi agricole.

Tot atunci, pentru prima oară, s-a intonat Imnul Olimpic, iar premiile au fost înmânate de însuşi regele Greciei. Au urmat, în 1875 şi în 1889, alte două Olimpiade Zappiene. La ediţia din 1859 au existat şi doi români câştigători, ei fiind, practic, primii noştri campioni olimpici. Este vorba despre Dimitrie Atanasiu, învingător la proba de viteză (200 metri) şi Constantin Cristu, campion la aruncări. Ei au primit drept răsplată tradiţionala cunună

olimpică, din ramuri de măslin. Pe atunci, sportul se făcea cu bani, nu pentru bani…

Olimpic, chiar şi după moarte

Inimosul Evanghelie Zappa nu a avut însă satisfacţia de a-şi vedea împlinit visul. Peste ani, iniţiativa sa nici măcar nu a fost omologată. Ca şi în alte cazuri, românilor li s-a „subtilizat” paternitatea unei idei nobile. Zappa şi-a petrecut ultimii doi ani la pat, chinuit de o paralizie generală. A murit la 20 iunie 1865, nu înainte însă de a lăsa cu limbă de moarte vărului său, Constantin, continuarea Olimpiadelor. De altfel, pe piatra sa funerară din cimitirul comunei Broșteni, jud. Ialomița, este inscripţionat, în limba greacă: „Din partea lui Zappa, lumea să aibă concursuri olimpice”.

Constantin Zappa, ca executor testamentar, are meritul de a fi dus mai departe torţa aprinsă de vărul său. Astfel, tot în Atena, la ultima ediţie, cea din 1888, a fost inaugurat şi impunătorul „Zappeion”, un uriaş complex expoziţional, dedicat manifestărilor olimpice şi ridicat, şi acesta, tot din banii lui Evanghelie Zappa. Parcă pentru a mai atenua gestul nesportiv al lui Pierre de Coubertin de a-şi însuşi ideile lui Zappa, minimalizându-i însă rolul central, în 2004, cu ocazia Olimpiadei găzduite de capitala Greciei, „Zappeion” a fost central de presă pentru ziariştii acreditaţi la acea ediţie. Dar nici măcar atunci adevărul istoric nu a fost reaşezat pe făgaşul său.

Peste iniţiativa şi personalitatea lui Evanghelie Zappa, ca şi peste Olimpiadele sale, s-a aşternut o nemeritată uitare.

„Mens sana in coropore sano”, mai mult decât o deviză

Inițiativa lui Evanghelie Zappa era mult mai completă și mai aproape de spiritul olimpic. Faptul că el inclusese în conceptul său și acele spectacole artistice era menit să dezvolte spiritul sportivilor și să îi pregătească pentru performanță din toate punctele de vedere. În același timp, aceste probe erau și un bun prilej pentru cunoașterea reciprocă a diferitelor culturi și civilizații ale lumii.

În acest context, important era și regimul alimentar. Un proverb german spune că „mâncarea şi băutura unesc corpul şi spiritul”. Afirmaţia, perfect valabilă în multe domenii, îşi regăseşte însă poate cea mai bună acoperire în lumea sportului, în special atunci când acesta atinge nivelul olimpic. În timpul competiţiilor, sportivii sunt suprasolicitaţi, alimentaţia jucând un rol mai important ca oricând în cursa lor spre performanţă.

Contrastul gastronomic dintre prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne şi cea de la Beijing, din vara lui 2008, este unul izbitor. Astfel, la sfârşitul secolului trecut, meniul sportivilor cuprindea multă carne, ouă şi paste făinoase. Oamenii încă erau tributari concepţiei că un om sănătos trebuie să şi mănânce „sănătos”: pantagruelic şi cât mai „greu”. De exemplu, la Londra, în 1908, meniul era alcătuit din nu mai puţin de opt feluri. Rafinate, dar nu tocmai uşoare. Totul era însoţit de vinuri fine şi de recitaluri de muzică rafinată.

Ceva mai târziu, la Paris, în 1924, sportivii erau serviţi la prânz cu un aperitiv, peşte sau ouă, cu friptură, legume, brânză, fructe, o jumătate de sticlă cu vin roşu sau alb, o sticlă cu bere sau o jumătate de apă minerală, cafea sau ceai. Vinul era prezent şi pe masa pregătită pentru cină şi care era la fel de consistentă.

Sportivii care concurau la probele de forţă extremă consumau cu încredere în sporirea şanselor friptură în sânge, tartar (carne crudă tocată, amestecată cu ou crud şi condimente), ficat crud tocat, brânză albă cu ulei şi multe ouă, ca fortifiante.

Nutriţioniştii au apărut relativ recent în componenţa echipelor de tehnicieni care asigură, din umbră, succesul sportivilor. Meniul sportivilor de dinaintea apariţiei acestei specializări conţine în sine o întreagă istorie. El avea la bază mai mult cutume, tradiţii locale şi multe, foarte multe prejudecăţi gastronomice şi chiar şi oenologice. Spunem asta pentru că „meniul naţiunilor”, cum este denumită zona gastronomică a Jocurilor Olimpice, exprimă cele mai diferite obişnuinţe şi preferinţe din întreaga lume. Între ele, vinul a fost, pe rând, când inclus ca obligatoriu, când repudiat de pe listele de meniu ale campionilor. Dar întotdeauna a fost prezent.

Astăzi, consumul de vin, fără a fi impus, este doar recomandat, în special cel de vin roşu. Evident, în doze echilibrate, excesul fiind de fapt singura contraindicaţie realistă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: