Cărările dintre vecini


Încă din primii ani ai celui dintâi deceniu postdecembrist, unul din primele efecte ale schimbării a fost ştergerea cărărilor dintre vecini. Cei care erau pe atunci măcar la vârsta adolescenţei, poate îşi mai amintesc de ele. Indiferent că stăteam la bloc, sau la „casă pe pământ”, ne ştiam vecinii, ne salutam dimineţile şi, mai târziu, iar ne salutam când reveneam de la serviciu. Mergeam când la unii, când la alţii, la un pahar cu vin, la o tablă, la o cafea. Ne interesam, sincer, nu de formă, de sănătatea şi de problemele lor, iar ei de ale noastre. Chiar dacă nu ne puteam implica direct în rezolvarea lor, ne implicam emoţional, sau prin sistemul relaţional al fiecăruia. Ne ajutam şi sufleteşte, nu neapărat numai material, ca să putem depăşi unele greutăţi.

Apoi tot acest sistem s-a diluat rapid, în numai câţiva ani, până când a dispărut. S-a întâmplat pe nesimţite, iar în locul său a apărut un nou sistem de valori, de regulă false, bazat strict pe oportunism, pe interesul imediat: dacă vecinul îmi poate fi util, îl salut, dacă nu, îl ignor; problemele lui nu sunt şi ale mele, să şi le rezolve; durerile lui nu sunt şi ale mele decât dacă mă afectează direct în goana mea după bani, funcţie, sau după alte interese. Era şi firesc să se dorească anularea acelui spirit de comunitate activă, de solidaritate socială exprimată indiferent de poziţia socială şi/sau materială. Ar fi fost un fenomen periculos într-o societate care s-a dorit a fi controlată, care trebuia să răspundă prompt, teleghidat, la comenzile intereselor noilor ocupanţi.

Valorilor de dinainte – şi nu mă refer la cele politice, care, oricum, nu au existat – le-au luat locul altele, dovedite în timp a fi unele false. Fufele de cartier au ajuns „doamne implicate”, adică s-au băgat în seamă cam peste tot, etalându-şi ţâţele şi cracii în lipsa ideilor. Ba chiar, cele mai multe, au ajuns vedete „pe sticlă”, cu retribuţii ameţitoare pentru o populaţie din ce în ce mai săracă şi mai fără orizont social. Amanţii lor, consideraţi la un moment dat „oameni de afaceri” de succes, s-au dovedit a fi şi ei nişte bişniţari ordinari, eşuaţi conjuctural în mediul marilor afaceri. Lipsa de cultură, şi economică, şi generală, puterea mică de înţelegere nu le-a permis să dezvolte altceva decât un sistem pervers de proliferare a economiei subterane. Ori, toate astea au virusat pe termen foarte lung întreaga societate. Pe termen scurt a oferit false modele de succes, exprimat prin afişarea rapidă de maşini scumpe, vile, haine zise de firmă, bijuterii, prin organizarea de orgii, prin adoptarea unei atitudini cât mai arogante. „Vrei şi tu? Înrolează-te în sistem!”, asta a fost deviza dominantă timp de peste două decenii.

În locul cărărilor dintre vecini a apărut „prietenia” de conjunctură. În locul spiritului de solidaritate civică naturală, firească, a apărut spiritul de turmă, atent cultivat de mass-media, în special de cea audio-vizuală şi electronică. Ca exemplu recent, amintesc acea stupidă reclamă, una din miile care ne poluează zilnic existenţa. E aia cu una, Maria, transformată pentru o presupusă diversitate în Ana, care ar fi, cică, o excelentă mamă, soţie, gazdă, angajată etc. şi care ar fi prima care semnează pentru o bancnotă cu chipul unei femei. „Semnează şi tu!” se încheie spotul care oricum are textul redactat într-un stil infantil, de parcă ar fi conceput pentru retardaţi. De ce aş semna şi eu? Că aşa face Maria, sau Ana, sau nu ştiu cine? De ce aş imita-o orbeşte? Nu ar fi mai bine să mi se dea argumente pertinente de ce e bine să semnez aşa ceva, sau altceva? Ca să nu mai spun, în acest caz, că bancnotele parcă se vor schimba integral în numai trei ani prin adoptarea monedei euro de către România. Nu ar fi o cheltuială aberantă, acum, în vreme de criză, să schimbăm iar banii? Numai aşa, ca să arătăm că nu suntem misogini? Nu ar fi mai util să dezvolte cu aceeaşi sumă un program conceput inteligent prin care bărbaţii de azi să înţeleagă că nu e un semn de autoritate să-ţi mături curtea cu propria nevastă?

Spiritul de turmă, exprimat prin decizii adoptate imitativ, o fi eficient în alte societăţi, cu alte tradiţii, cu o altă mentalitate colectivă. La noi nu funcţionează! Noi încă mai avem memoria vremurilor când acţionam într-un fel, sau în altul, pentru că aşa gândeam noi, nu pentru că aşa a procedat nu ştiu cine. Încă nu a dispărut generaţia care făcea coadă la librărie pentru că era obişnuită să citească şi să discute apoi cu vecinii cărţile citite şi ideile din ele, formându-şi propria opinie, nu însuşindu-şi opinia altuia, gata digerată. Că era o opinie bună, sau una rea, asta e altă problemă. Dar era o opinie dezbătută şi pe care ţi-o asumai prin analiză, nu imitativ. În plus, îţi dădea un sentiment de responsabilitate activă pentru ce se întâmplă în comunitate.

Poate ar fi cazul ca acum, în contextul resuscitării spiritului civic care tocmai sancţionează un regim politic extrem de corupt, să manifestăm şi un sănătos spirit de frondă faţă de îndobitocirea în care am fost împinşi intenţionat, pentru a fi manipulaţi mai lesne. Iar o primă formă de manifestare ar fi redescoperirea cărărilor dintre vecini şi a celei spre librărie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: