Comunicarea de vehicule rulate, între o halbă de bere (bună) şi un vin (rău ales)


Vineri, 16 aprilie, am avut ocazia să particip la prima ediţie a Târgului de Autovehicule Rulate “Balkan Fair Bucharest 2010”. Evenimentul a fost organizat de EvoBus, reprezentantul în România, pentru autovehicule comerciale, al Daimler (Mercedes-Benz). Evident, nu am fost acolo în calitate de jurnalist de vin, ci pentru a face un reportaj destinat unei reviste de profil. Cu atât mai mare mi-a fost bucuria să mă întâlnesc chiar şi acolo cu vechiul şi dragul meu prieten, Vinul.

***

Ceea ce scriam mai devreme aici, pe blog, în Limbajul Vinului, mi s-a confirmat la Târgul “Balkan Fair Bucharest 2010”. Uite că lumea civilizată începe să deprindă, uşor-uşor, folosirea inteligentă a valenţelor pe care Vinul le are, ca instrument de comunicare. Desigur, mai sunt încă ceva paşi de făcut până ca totul să fie la nivelul atins în ţările cu ceva tradiţie în civilizaţie. Dar începutul sună bine…

Oferta EvoBus şi publicul-ţintă

Un mesaj elegant, dar insuficient comunicat

Concret, despre ce e vorba: la plecare, fiecare invitat – indiferent că a fost client care a şi cumpărat, sau client care doar s-a uitat, ori jurnalist – a primit, cadou din partea organizatorilor, o cutie din lemn, inscripţionată cu numele companiei EvoBus şi care conţinea patru instrumente de servire a vinului şi o sticlă. Un cadou care, oriunde l-ai păstra – acasă, ori la birou – îţi va aduce mereu aminte şi de eveniment, şi de compania respectivă (implicit de ofertele ei). Din păcate, comunicarea cu pricina, deşi inteligent gândită, nu a fost dusă până la capăt.

Vinul, un cadou de neuitat atunci când e ales corect

Vinul, un cadou de neuitat atunci când e ales corect

Adică, zic eu, mult mai puternic ar fi fost efectul dacă organizatorii ar fi apelat la serviciile unui somelier care să le facă o selecţie dintre vinurile propuse. S-ar fi evitat astfel neplăcuta surpriza pe care am avut-o, desfăcând sticla de Merlot “Solaris”, din 2005, de la Oenoterra, ca să constat că vinul este oxidat, fără “nas” şi nu mai are nimic de spus. Şi doar îl mai degustasem cu alte ocazii, în anii precedenţi şi nu era deloc rău. Problema se pare că ţine de vârsta fragedă a viei, Oenoterra neavând, deocamdată, vinuri cu potenţial de învechire. Sunt vinuri bune când sunt tinere. Peste nişte ani, iată că oferă surprize neplăcute.

cutia cu serviciul de vin "evobus"

cutia cu serviciul de vin “evobus”

Somelierul ar fi putut recomanda, la acelaşi preţ, fie un vin german din pivniţa restaurantului “Ginger”, asociat bine ca imagine cu Mercedes, fie un vin românesc roşu, dar unul bun, şi puternic, şi elegant, exact aşa cum sunt autovehiculele celebrului producător. Şi, ca să nu fiu greşit înţeles, ca să nu se creadă că am ceva cu Oenoterra (dimpotrivă, ţin mult şi la Radu Cocoş, şi la Viorel Chiricuţă), mai spun că somelierul ar fi putut alege altceva din portofoliul aceluiaşi producător. De exemplu, un Brutus, sau un Baricat din 2009, ori 2008.

În plus, acelaşi somelier ar fi putut oferi invitaţilor o prezentare de vinuri pe platoul unde a avut loc evenimentul, iar spectacolul în sine ar fi fixat definitiv evenimentul în memoria oricărui participant. Mai ales dacă, fiind vorba şi de o primă ediţie, dacă s-ar fi şi sabrat o sticlă de şampanie…

Totul s-ar fi putut dacă… Celebrul “dacă”… În acest caz nu le pot reproşa nimic celor de la EvoBus, ci direct lui Viorel Chiricuţă care ar fi putut să recomande apelarea la servicile unui somelier.

Latura “gastro”, văzută încă la categoria “şi alţii”

La acelaşi eveniment, ca la multe altele, partea gastronomică a avut o reprezentare deloc neglijabilă. “Die Deutsche Kneipe”, restaurantul german din Bucureşti, de pe strada Stockholm, a asigurat astâmpărarea foamei şi setei vizitatorilor cu o ofertă tipic germană: cârnaţi albi cu muştar dulce, cârnaţi de încă două feluri cu muştar normal, salată de cartofi, covrigi nemţeşti şi – cum altfel? – două feluri de bere, una filtrată şi una nefiltrată. Deşi personalul adus de la restaurant era îmbrăcat în haine ce sugerau portul popular german, nu toţi vizitatorii s-au prins despre ce e vorba în asocierea asta de imagine. De ce? Pentru că a lipsit un elementar şi mic panou, sau afiş, un roll up, ceva acolo care să lămurească oamenii despre ce e vorba. Aşa, poate că nu s-ar fi creat situaţia hilară în care unul din oaspeţi a întrebat candid pe însuşi patroana restaurantului dacă nu are şi… mici. Ar fi întrebat-o cu siguranţă despre specificul acelor delicioşi cârnaţi, sau despre secretele berii pe care doamna Sibiescu le ştie de altfel atât de bine.

Pavilionul Restaurantului German, locul ideal pentru socializare

Pavilionul Restaurantului German, locul ideal pentru socializare

Şi acest lucru, ca şi la vin, se întâmplă pentru că organizatorii de la noi ai unor astfel de evenimente recurg la serviciile gastronomiei şi la cele ale vinului, pentru că au văzut în alte ţări efectul. Dar nu s-au uitat mai cu atenţie şi în culise, la acele “mici” detalii care asigură succesul, dar care pot cauza şi eşecul. Depinde de cum sunt utilizate, sau nu.

Ospătăriţa de la Die Deutsche Knipe a servit bere…

În rest, a fost o atmosferă superdestinsă, mai ales că mulţi dintre managerii firmelor de transport rutier erau cu telefoanele la ureche, încercând să facă faţă valului de comenzi revărsat peste ei ca o ploaie generată de buclucaşul nor de cenuşă vulcanică. De, vorba lui Toma Caragiu, “c-aşa e-n tenis”… Când fu bine pentru “aerieni”, plângeau “rutierii” în pumni. Acum, fix în acea zi, s-au inversat rolurile, aducând zâmbetul de speranţă pe faţa multora din participanţi. Or fi vorbit cumva, acolo, sus, organizatorii de la EvoBus? Dacă da, atunci partea asta le-a ieşit ireproşabil. Dacă nu, întâmplarea şi-a făcut efectul benefic cu certitudine, ridicând moralul invitaţilor mult mai mult decât berea şi cârnaţii germani. Şi, desigur, mai mult şi decât vinul din final.

... şi cârnaţi albi, cu muştar dulce. Mititei, nu, în nici un caz!

… şi cârnaţi albi, cu muştar dulce. Mititei, nu, în nici un caz!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: