Vocatia de lacheu


Vocaţia de lacheu

Ca să fii lacheu, îţi trebuie vocaţie. Nu e de ajuns să ştii să pleci umil spinarea şi privirea în faţa Stăpânului. Trebuie să ştii să ţi le şi îndrepţi brusc, cocoşindu-te în faţa restului de personal domestic căruia să îi transmiţi voinţa recepţionată „de sus”. Aşadar, ca să fii un bun lacheu, trebuie să fii duplicitar, făţarnic până la refuz.

***

Ca să fii un bun lacheu, nu e de ajuns să îţi facă plăcere să cari cu veneraţie ţucalul Stăpânului. Mai trebuie şi să te autosugestionezi, până vei fi ferm convins, că dejecţiile care îl umplu miros a smirnă şi a tămâie. Ca să fii un bun lacheu, trebuie ca scopul tău în viaţă să fie copierea, cu bune şi cu rele, a comportamentului Stăpânului. Cel puţin a celui de faţadă, pentru că niciodată Stăpânul nu îţi va lăsa timp să te educi, să îţi cultivi creierul cu altceva decât cu venerarea sa. Stăpânii nu au nevoie de părerea lacheului, ci doar de serviciile lui. Asta este util în special în raporturile cu cei care îţi sunt inferiori în schema slugilor. Pentru că unica satisfacţie a lacheului este să se simtă şi el, câteodată, un mic stăpân. Şi atunci când i se întâmplă, devine chiar mai despotic decât Stăpânul autentic, având plăcerea orgasmică de a-şi exercita mici tiranii pe spinarea celor care nu îi pot da replică. De abia atunci devine cu adevărat Lacheu.

Studiu de caz: Boc, mic de stat, dar şi la fapt    

Aparent nătăfleţ, Boc este ilustrarea perfectă a Lacheului. În trupuşorul acela firav se ascunde o doză enormă de perfidie izvorâtă nu numai din frustrările acumulate din statura nevolnică, ci şi din cele generate de neîmplinirile profesionale. Pentru că Dumnezeu i-a dat nu numai trup puţin, ci şi minte doar cât să iasă din tagma necuvântătoarelor. Ceea ce nu i-a dat natura, Boc şi-a suplinit cum a putut. A terminat cumva o facultate. Mai contează cum? O are şi îşi flutură titlul prin faţa oricui îndrăzneşte să îi demonstreze impostura. Că o face călcând în străchini, asta este o altă poveste.

Micuţul Boc – mic de stat, dar şi la fapt – copiază întrutotul, sau măcar încearcă comportamentul afişat al Stăpânului său şi, desigur al progeniturilor acestora. Dacă guriţa siliconată din belşug a Lenuţei Băsescu a slobozit perla „succesurilor”, Boc se simte obligat ca şi el să acorde „permisuri” cetăţenilor Republicii Moldova. Mai mult, transmite pe scară ierarhică această siluire a limbii române, ca pe o mostră de originalitate  sclipitoare venită din zona Stăpânului. Aşa că şi Blaga se remarcă, la rândul lui, cu „accesuri”…

Boculeţ rezolvă criza într-un mod absolut incredibil pentru o ţară normală. Taie din pensii, taie din salarii, nu plăteşte contracte încheiate ferm, scuipă pe hotărârile judecătoreşti care impun plata unor drepturi. Dar, ferit-a Sfântul, nu se atinge de salariile şi, mai ales, de fondurile puse la dispoziţia fâţelor promovate pe la Direcţiile ministeriale şi a căror principală competenţă este aceea de „yes-women”. Cum să umbli la bănuţii care trebuie spălaţi bine-bine, trecuţi prin tot felul de proiecte elucubrante, până ajung unde trebuie? Adică unde zice Stăpânul. Pot să facă grevă şi profesorii, şi medicii, şi transportatorii, şi CFR-ul, şi Metrorex-ul, şi toată ţara poate face grevă, la o adică. Să îşi dea toţi demisiile dacă nu le convine să rabde de foame în timp ce pentru un site se plătesc 500 de milioane de euro. Boc şi-a încleştat dantura pe ciolan mai rău decât un pitbull şi nu îi mai dă drumul. Doar trebuie să îl ducă Stăpânului când acela doar va şopti: „aport, Boc!”.

Slugile Lacheului

Nu cu mult timp în urmă, pe la sfârşitul anului trecut, CFR-iştii declanşaseră o grevă spontană. Salariile neplătite în preajma Crăciunului au mărit disperarea acestor părinţi care nu mai ştiau ce să pună pe masa şi sub bradul copiilor. Aşa că au blocat transportul feroviar. Ştiţi care a fost reacţia unui director din Ministerul Transporturilor? A ieşit pe sticlă să ameninţe greviştii că încalcă legea siguranţei naţionale, transportul feroviar având regim special. Umflatul ăla arogant, cu salariul şi nesimţit, şi plătit la timp, a uitat însă un lucru: el şi stăpânul său (Lacheul marelui Stăpân) sunt vinovaţi de încălcarea siguranţei naţionale. Au uitat că disperarea generează atitudini şi gesturi disperate.

La fel şi acum, cu greva profesorilor din Buzău, s-a găsit o cucoană, inspector şcolar, care să condamne gestul profesorilor ajunşi la limita răbdării, cu salarii neplătite de o lună şi jumătate, pentru că, vezi Doamne, nu au trecut prin nu ştiu ce etape anterioare declanşării grevei. Ca argument de atins coarda sensibilă a populaţiei, cucoana tocmită ca acuzator public se întreba retoric: „cui îi convine să îi meargă copilul la şcoală nu ştiu câte sâmbete în plus, pentru că nişte profesori fac grevă, aşa, când îi taie capul?”.  Păi, madam Ştie-Tot, când ţi-e foame (la propriu), când creditorii îţi rup uşa, când proprietarul te scoate în stradă, nu prea îţi mai pasă de etape şi de sâmbete. Îţi pasă doar de banii pe care trebuie să îi primeşti pentru munca efectuată. Şi e normal să te apuce dracii şi să închizi prăvălia, când ştii că banii ăştia chiar există, numai că sunt dirijaţi acolo unde vrea Stăpânul Lacheului. 

Că aşa gândeşte o inspectoare aflată cu patru-cinci nivele sub papucul micului Mare Lacheu, nu e de mirare când însuşi ministrul Învăţământului, funestul Funeriu, preia pumnul trântit în masă de Boculeţ cel nervos la negocierile cu sindicatele şi afirmă cinic: „Ştiu că salariile profesorilor nu sunt unele grozave, dar să nu mai spunem că profesorii mor de foame. Cunoaşteţi vreun cadru didactic sau vreun angajat al statului care moare de foame în România? Eu nu cunosc”. Degeaba afirmaţia sinistrului de la Educaţie nu a fost împărtăşită de colegii săi de partid. Degeaba eurodeputatul PD-L Cristian Preda a declarat că „Faptul că n-a murit nimeni, nu anulează precaritatea în care trăiesc zeci de mii de profesori. Sper ca domnul Funeriu să retragă declaraţia”. Prea târziu! Au arătat deja cum gândesc cu adevărat, cum şi cât de mult ne dispreţuiesc. Mucii lui Funeriu sunt deja în fasolea prezidenţial-guvernamentală.

Poftă bună Stăpâne! Poftă bună Lacheule!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Camelia Radulian

Poezie si proza

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

Balaurul Român

Virtus Romana Rediviva

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Byzantine Alchemy

Words from Eastern Roman Empire

Valea Frumoasei

Expoziţia de artă fotografică „Eşti floare de dor, Basarabie!”

petitie catre vremurile odioase

Just another WordPress.com weblog

Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Adrian Mangu

blogger civic și literar

Micael Nicolas's Blog

Simt ,deci înţeleg !

Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru

Adevărul trebuie cunoscut,chiar dacă e urât şi imoral !

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

Stefanteris's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d bloggers like this: